Fostă deputat PDL, Cristina Dobre se află acum în plin directorat interimar al maternităţii „Elena Doamna”. Impresiile sale manageriale, dar şi alte gânduri intime, pot fi regăsite în jurnalul de mai jos.

– Zilele trecute mă gândeam cât de banală e viaţa pe care o duc. Director, deputat, director, bla, bla, bla. Nu tu o surpriză, un stres, o aventură. Numai muncă de birou, cu secretară şi şofer. Ba o discuţie la minister, ba o discuţie cu banca, ba o programare la coafor. Cu ce-oi fi greşit în viaţa asta??

– Totuşi, la maternitate nu-i atât de mişto pe cât mă aşteptam. Când merg pe holuri folosesc o cască de protecţie. În caz că îi trece prin cap unei bucăţi de tencuială să se desprindă din tavan, nu vreau să-mi treacă şi mie.

– Nu înţeleg de ce atâtea discuţii în legătură cu cardurile de sănătate. Şi apoi, ca să fiu sinceră, totul e o mare vrăjeală. Adevăratele carduri care asigură sănătatea umană sunt Visa şi Master Card.

– Chiar stăteam ieri la o cafea cu doamna deputat Bogdănici şi discutam despre rolul specializării medicale în conturarea succesului personal. Am căzut amândouă de acord că oftalmologia, specializarea noastră comună, este cea mai favorabilă pentru împlinirea în cariera politică. Ştim că trebuie să fim cu ochii-n patru la împărţirea scaunelor, ştim că ochii care nu se văd în campanie sunt uitaţi de electorat, că tot ce nu bate la ochi e permis, că parlamentar la parlamentar nu-şi scoate ochii şi multe alte avantaje pe care doar cunoaşterea amănunţită a oftalmologiei le poate aduce. La plecare, Camelia şi-a uitat ochelarii în biroul meu. Mi s-au părut cam prăfuiţi.

– Socru-meu, Traian Dobre, m-a ţinut o grămadă de vorbă ieri, la telefon. Iar îl apucase criza aia de personalitate, când se crede un suflet liberal într-un trup de socialist. Sau invers, că nici el nu mai ştie, darmite eu. L-am calmat, dându-i exemplu pe noii liberali, care trăiesc aceleaşi dileme existenţiale.

– Au trecut deja vreo două luni de când am preluat directoratul şi mă plictisesc îngrozitor. Cei dinaintea mea aveau tot timpul show cu presa, dar la mine nu se întâmplă nimic. Nu tu o mamă eroină, nu tu nişte tripleţi, nici măcar o vedetă care să nască în secret. E o linişte desăvârşită. Bebeluşii dorm tun, ca foştii mei colegi din Parlament, lucru care mi-a făcut dor de cariera politică. E clar, mă bag şi eu pe vreo listă. Cu electoratul n-o să am probeme. La câte cântece de leagăn am învăţat în maternitate, am devenit expertă în aburire.