Băncile din România, dacă nu te conving cu un împrumutul „avantajos” care să te jupoaie de viu atunci când trebuie returnat, găsesc o modalitate de a-ţi lua serios din bani chiar şi când te decizi – cu greu, ce-i drept! – să deschizi un cont de economii. Adică, bancherii, ca nişte escroci de rând, îţi rulează banii, fac profit şi-apoi, când, după un timp mai îndelungat vrei să vezi cu cât ţi-au mai crescut economiile, constaţi cu surprindere că banii trânşi cu greu sunt mai puţini decât ai depus iniţial.

Concret şi pe scrut, iată povestea unei familii de ieşeni obişnuiţi cu salarii nesimţit de mici:

„În urmă cu mai bine de trei ani, am decis, împreună cu soţia, să deschidem un cont pe numele fiului pentru ca, atunci când va împlini vârsta majoratului, să aibă şi el ceva fonduri – bani pentru uzul personal – cu care să-şi înceapă drumul”, îţi începe unul dintre părinţi povestea. „Am decis să depune 3 milioane vechi, la început, urmând ca alocaţia de 400.000 de la stat să fie şi ea virată în cont. N-am mai putut, din cauza problemelor economice şi a timpului redus, să mai băgăm şi alocaţia, aşa că timp de trei ani, efectiv, am uitat de contul băiatului…”

Zilele trecute, însă, o rudă îi anunţă că doreşte să-i ofere puştiului, cadou de ziua lui, alte 3 milioane şi ştiind că bâiatul are depoit propriu, ia numărul de cont şi anunţă familia că a făcut viramentul. La bancă, a doua zi, surpriză!

„M-am dus doar să verific dacă banii au intrat în cont. Fata de la ghişeu mi-a spus că da şi-atunci am cerut desfăşurătorul. Când mă uit pe hârtie rămân puţin nedumerit şi o întreb pe femeie: <Doamnă, dar eu ştiu că 3, cât am depus acum trei ani, şi cu 3 milioane, de ieri, fac 6, nu 5,4 milioane, cât scrie pe hârtie pe care mi-aţi dat-o!>. <Să ştiţi, îmi răspunde ea, că s-a luat administrarea de cont>. Mă uit din nou cu surprindere la ea, apoi, pe foaia de hârtie şi văd că administrarea contului s-a făcut pe ultimele şase luni (?), deşi, efectiv, nu avea ce administra pentru că nu s-a făcut de la depunere nicio operaţiune bancară, în afară de ultima. Şi, totuşi, ei mi-au luat lunar din bani. Am întrebat-o de dobândă, iar ea a ridicat din umeri şi mi-a spus nonşalant că nu e treaba ei”.

În fine, pentru a încheia povestea, omul, iritat la culme de nesimiţirea afişată, a anunţat că doreşte închiderea contului. A semnat documentele iar, când a primit cash, altă surpriză: lipseau încă 400.000 de lei vechi.

„Banii v-au fost reţinuţi pentru întocmirea actelor de lichidare a contului”, a răspuns casiera, bucuroasă că scapă de un nou client care pune prea multe întrebări. „În total, am fost ţepuit cu un milion de lei vechi şi n-am primit nici dobânda”, îşi încheie povestea tragi-comică părintele. Dar dacă avea câteva sute de miliarde, ce s-ar fi întâmplat?