Sunt locuri în care ani de zile nu se întâmplă nimic. Sau, cel puțin nu pare să se întâmple. Când vă uitați la un lac înghețat, nu vedeți decât gheața lucie, eventual și vreun pescar care dă la copcă. Sub gheață, știucile halesc peștișorii mai mici, iar aceștia la rândul lor se înfruptă din mormoloci. Dar asta nu se vede. Cam la fel se desfășoară lucrurile și la cea mai bogată universitate din Iași, după ce rectorul a înțeles până la urmă ce vor procurorii și judecătorii de la el și s-a retras din funcție. La UMF e liniște de când Vasile Astărăstoae a plecat din fotoliul de rector. În locul lui s-a instalat provizoriu Dragoș Pieptu, cu unica misiune de a pregăti alegerile. De sub gheața subțire a început să se audă în ultima vreme scrâșnetul lamelor de pumnal pe pietrele de ascuțit. Timp este, încât atunci când vor avea loc alegerile, pumnalele vor putea despica în patru și un fir de păr. Cine sunt cei ce le vor ține în mână și cine e cel mai bun spadasin dintre toți? Linia se va trage mai încolo. Până atunci, putem face totuși niște calcule.

Moştenitoare cu probleme
În condiții normale, alegerile nici n-ar fi avut rost. Moștenitoarea de drept a tronului ocupat până deunăzi de Astărăstoae este Doina Azoicăi, decanul Facultății de Medicină Generală. Susținătoare și aliată necondiționată a fostului rector, ea este cea pe care Astărăstoae a „crescut-o” pentru a-i urma. Puternic implicată în tot ce înseamnă guvernarea UMF și conducând cea mai veche și mai importantă facultate a acesteia, Azoicăi n-ar fi avut nicio emoție dacă alegerile s-ar fi desfășurat anul trecut. Între timp însă, a intrat și ea, alături de juma’ din UMF, în vizorul procurorilor. Se află sub control judiciar, bănuită fiind că ar fi luat șpagă pentru a înscrie un marocan la studii în afara perioadei legale. Că a fost vorba doar de o tavă și un ibric are mai puțină importanță. Azoicăi este atacabilă, oricât de puternică i-ar fi poziția.

Adversar de temut
Tot cunoscută de procurori, dar din postura de reclamantă, este decanul Facultății de Medicină Dentară, Norina Forna. Are în palmares un prefect băgat la pușcărie, ceea ce nu e chiar de ici, de colo. Energică și agresivă în luptă, e cunoscută a fi unul din oponenții fățiși ai lui Astărăstoae. Tocmai faptul că e temută ca un adversar redutabil în orice confruntare poate reprezenta un dezavantaj pentru Forna. E incomodă și în calitate de colegă. Ca șefă, ar fi greu de suportat. Avantajul? Facultatea sa e bogată și aduce studenți străini care plătesc în valută forte. Parcă altfel discuți când buletinele de vot bat în verde, nu?

Şi-un deputat
În joc a apărut recent și numele deputatului UNPR Camelia Bogdănici. Ea intră deocamdată în categoria „ar vrea, dar e mai greu”. Nu are probleme judiciare, dar ăsta e unul din puținele sale avantaje. E doar conf. dr., nu profesor, ceea ce în lumea academică reprezintă o chestiunde de orgoliu greu de surmontat. Nu e decan pe nicăieri, deci nu are subordonați care să aibă interesul să o propulseze în funcția de rector. Ar putea ajunge în cel mai înalt fotoliu din UMF doar pe un val anti-sistem, conform proverbului „când doi se bat, al treilea câștigă”. Greu de spus dacă e suficient, așa că deocamdată se lasă rugată să candideze. E și asta o metodă de a-ți verifica susținerea. În plus, deşi e cam greu de crezut, Bogdănici ar putea folosi politica drept rampă de lansare a candidaturii, asta doar în măsura în care există pârghii ce pot fi acţionate în interiorul universităţii.

Pro şi anti Astără
Meciul pentru fotoliul de rector al UMF se va juca între tabăra pro și tabăra anti Astărăstoae. Alternative la Norina Forna în tabăra anti ar putea fi reprezentată de Ștefan Georgescu. E profesor plin, deci îndeplinește criteriul nescris al laturii academice. Șef de clinică la Spiridon și fost șef al Direcției de Sănătate Publică, Georgescu a fost singurul care a avut curajul să-l înfrunte în alegeri pe Astărăstoae. A fost înfrânt clar, atât  la votul profilor, cu 470 la 208, cât și la cel al studenților, cu 19 la 6, dar a fost un spărgător de gheață. Are dezavantajul vârstei apropiate de cea de pensionare, dar Carta UMF nu face din asta un capăt de țară. Nici Astărăstoae nu era chiar tânâr când a candidat ultima oară, iar vârsta a fost un motiv de scandal repede înăbușit la data respectivă.

Averea UMF
Al cincilea nume reprezintă categoria „ar putea, dacă și-ar pune mintea”. Dragoș Pieptu e un tip dificil. Chiar foarte dificil și nu prea simpatizat în UMF. Are însă avantajul clar al deținătorului funcției. Ca interimar, are încă două luni la dispoziție pentru a-și face calculele și a-și constitui alianțele necesare. E în poziția care îi permite să fie credibil când promite. Și are de ce să o facă. Până la urmă, miza jocului e reprezentată de banii UMF, pe care el îi are acum pe mână. Iar banii nu sunt puțini. O estimare modestă traduce veniturile universității în numere cu 8 cifre. Undeva la 35-40 milioane euro anual. Ceea ce nu e rău de loc pentru jocul de poker care este funcția de rector.

O întreagă procedură de votare
Primul pas până la alegeri este începutul campaniei electorale. Asta se va întâmpla în mai. Alegerile pot avea loc oricând după această dată. Mandatul lui Astărăstoae ar fi expirat în decembrie, până atunci trebuind ca noul rector să-și intre în pâine. Pentru ca cei interesați să poată candida, trebuie să aibă unde-și depune candidaturile. La Comisia Electorală Centrală, însărcinată cu supravegherea procesului de desemnare a noului rector. E aleasă de Senat și e formată dintr-un președinte și 10 membri, la care se adaugă cinci supleanți. Doi din cei 10 titulari trebuie să fie studenți. Tot în ideea de corectitudine a procesului electoral, cel puțin jumătate din membri nu trebuie să facă parte din Senat.

Condiţii de înscriere
Pentru candidați, condițiile de înscriere sunt relativ simple. Omul trebuie să fie un bun cunoscător al legislației din domenul învățământului universitar, să fie o personalitate recunoscută din punct de vedere didactic, profesional și al cercetării w, firește, să aibă calități de manager. Da, știm, zeci de oameni din UMF îndeplinesc astfel de condiții. Mai trebuie să fie cadru didactic titular la UMF, dar nimeni nu zice că trebuie să fie neapărat profesor. Totuși, doar profii „plini” au fost până acum rectori. Trebuie să nu fi împlinit vârsta de pensionare până la data alegerilor. E o condiție pusă cu mâna pentru Astărăstoae, care împlinea această vârstă în timpul celui de-al doilea mandat. Mai trebuie și ca cel interesat de cabinetul nr. 1 să nu fi încasat vreo sancțiune juridică, administrativă sau academică. Până la alegeri, nu mai e timp de vreun proces care să se și finalizeze printr-o sentință definitivă și irevocabilă, deci nici pe linia asta nu există vreun risc. Ultima condiție care trebuie îndeplinită de candidat este să nu fie implicat în activități de natura conflictului de interese sau a incompatibilităților. Dar acestea se constată tot în urma unui proces, iar Astărăstoae însuși a tras de timp cât a putut pe tema asta. Ca urmare, lupta e deschisă. Între toți cei menționați și, de ce nu, și alții.