Epopeea achiziţionării de către UMF Iaşi a fostului sediu al Universităţii Petre Andrei continuă cu faza contabilizării obiectelor de inventar. Astfel, reprezentanţii UMF au descoperit că cei de la UPA au pârjolit tot în urma lor, din edificiu dispărând tot, de la băncile din amfiteatre până la uşile de la WC. Nemulţumit de această situaţie, fostul rector al UMF, Vasile Astărăstoae, în vremea căruia s-a făcut tranzacţia, l-a sunat pe celălalt fost rector de la UPA, Doru Tompea, pentru a-i cere socoteală.
Vasile Astărăstoae: Vă salut, dom’ profesor, ce mai faceţi?
Doru Tompea: Ce să fac, pe lângă casă. Mă certam cu vecinul de vizavi, care mă scoate din balamale cu bormaşina lui.
Aha, dar de unde ai balamalele? Nu cumva din sediul UPA?
N-am, dom’le, balamale, vorba vine. Eu am uşi glisante, sunt un tip silenţios de felul meu, nu-mi place să scârţâie nimic prin jur.
Mda, eşti un domn, mie-mi spui…Auzi, dar de ce ai lăsat clădirea cheală? Au intrat băieţii de la UMF în sediu şi n-au găsit nici capace pe budă.
Pentru voi am făcut-o, am zis să nu vă poarte ghinion. Nu mai bine veniţi voi cu mobilierul vostru? Hai, că am văzut că aţi primit donaţie nişte ceainice, nişte tăvi de argint, sunt chestii de efect.
Nu, mersi, şi-aşa am dat o grămadă de bănet pe urâţenia aia de clădire, acum vrei să venim şi cu mobila de-acasă? Măcar nişte bănci în amfiteatre tot puteaţi să lăsaţi.
Lasă, că şi aici staţi bine. La câţi deponenţi aveţi, care vin cu depozitele direct în plic, mă mir că nu v-aţi deschis şi-o bancă pentru studenţi şi profesori. Acum aveţi ocazia să remodelaţi întreaga clădire, să amenajaţi nişte ghişee la fiecare amfiteatru. Vorbesc eu cu Işan să vă trimită nişte studente deştepte de la Finanţe, să vă ţină evidenţa banilor.
Mda, văd că te-a cam afectat falimentul ăsta, Dorule. Altădată, te urcai la etajul unşpe al clădirii şi priveai Iaşul cu mâna-n sân, Napoleonule care eşti tu.
Doar ştii prea bine că, în viaţă, atitudinea contează. Ce nu ştii tu e că mă urcam şi pe heliportul de pe clădire, de unde lansam avioane din hârtie de o sută de euro.
Până când ţi-ai luat şi tu zborul, haha! În fine, ce te rog eu… măcar să montezi o uşă la intrare, să nu intre în clădire care cum vrea.
Bine, Vasile, dar să ştii că pentru tine fac asta. Poate chiar o să pun înapoi şi camerele de supraveghere, să vă simţiţi în siguranţă. Eventual, nişte microfoane. Alo, Vasile, mai eşti pe fir??
