Știți care este boala de care suferă în general politicienii, nu? A, nu șpagatita cronică și nici delirium coruptionens. Sunt des întâlnite și astea, e drept, dar nu putem generaliza. Nu de alta, dar dacă majoritatea ar suferi de bolile astea, n-ar face față nici măcar un număr triplu de pușcării și de procurori. Cel mai des, suferă de amnezie parțială cvadrienală. Principalul simptom este uitarea bruscă a majorității promisiunilor făcute în campania electorală, de îndată ce respectivul se vede cu sacii în căruță și cu funcția în brațe. I-am fi zis Alzheimer, dar nu e cazul. De regulă, respectivii politicieni își readuc aminte de promisiunile făcute, în preajma alegerilor următoare. Cam cu un an înainte, mai exact.

Asfaltul, ca promisiune
De exemplu, una din promisiunile cu care s-au strâns și se vor mai strânge voturi la greu este asfaltul. Înainte vreme, mergea și cu piatra spartă, dar de când ieșenii noștri tot „fac” Italia și Spania și au văzut asfalt în fiecare cătun, au ajuns la concluzia că se poate și chiar și-au luat nasul la purtare. Nu că n-ar avea dreptate. Doar nu-ți cumperi mașină din Italia, fie ea și second-hand, ca să ți-o rupi în gropi în România, nu? Ca urmare, și la ultimele alegeri, refacerea drumurilor a fost principallul cal de bătaie. Asfalt pe ulițe, au promis candidații la primării. Asfalt pe drumurile județene, cei care năzuiau la fotoliul de întâi-stătător al județului. Hai să vedem cum stăm acum, la trei ani de la momentul respectiv.

Şmecheria declasificării
Tehnic, avem 1.035 km de drumuri județene. Mai mulți sau mai puțin, în funcție de cheful unuia sau altuia. Recent, drumul Șendreni – Frăsuleni – Sculeni, din comuna Victoria, a fost declasificat la categoria drumurilor comunale, pentru că primarul găsise o soluție de finanțare la asfaltări, pe fonduri europene. Nu e singurul exemplu, de altfel. V-am zice noi și câți kilometri de drumuri sunt asfaltați, câți pietruiți și câți de pământ, dar chiar nu are importanță. Cele pietruite sau de pământ ar trebui oricum aduse la standardul de asfalt, iar cele asfaltate sunt în general țăndări și ar trebui refăcute. Faptul că anul trecut, în tot județul, s-au modernizat doar 5 km de drumuri spune multe cu privire la situația generală.

Drumuri praf
Am vrut să vă facem un top 10 drumuri nasoale, dar a trebuit să renunțăm rapid. Cea mai simplă metodă de a găsi un drum prost e să ieși în județ la întâmplare. Dacă ți-e lene, închide ochii și pune degetul pe hartă. Ai nimerit DJ 207A limită județ Neamț – Stornești – Sinești – Bocnița – Popești? Bravo, nota 3! Nu dumneavoastră, drumului, care este absolut oribil. Ok, cu excepția tronsonului Bocnița – Popești, care parcă mai are ceva asfalt pe el. Ai nimerit DJ 208N Lespezi – Todirești? Ăla e! DJ 280 Oțeleni – limită județ spre Neamț? Nu mai zicem nimic de el, că ne enervăm. „Campion” ar putea fi DJ 249, dar nu că ar fi mai praf decât altele, ci pe criteriul lungimii. Pleacă din Trifești spre Frăsuleni, trece prin Sculeni, Bosia, Țuțora, Prisăcani, Grozești și se termină în Gorban. Străbate întreg județul, de-a lungul Prutului și e vai de mama lui. Ai zice că e lăsat intenționat așa, ca nu cumva să-l poată folosi rușii, dacă ar avea de gând să ne invadeze. Iar șanse de reabilitare, cu excepția tronsonului de care v-am zis că a fost declasificat, nu prea are, decât teoretice. De fapt, cam toate drumurile din estul județului sunt praf. Am mai zice de 249C Iași – Valea Lungă – Golăiești, de 249D Costuleni – Prisăcani sau chiar de 247, de la Dobrovăț spre Vaslui, dar nu vrem să vă plictisim. Între noi fie vorba, cel puțin două treimi dintre drumurile noastre județene nu-și merită calificativul și n-ar putea primi notă de trecere decât poate doar de la vreun african care n-a văzut asfalt în viața lui.

Criterii discutabile
Bun, dar nu s-a făcut nimic în ultimii ani, pentru schimbarea situației, afară de câțiva kilometri reabilitați anual? Ba da, cum să nu? Timp de un an și jumătate, până în noiembrie 2013, s-a lucrat la un masterplan al drumurilor județene. Idee bună, la urma urmei, pentru că trebuia să stabilească ordinea de importanță a drumurilor și să stea la baza viitoarelor investiții. Doar că pleca de la o premisă discutabilă, ca să nu zicem eronată de-a binelea. Fie drumurile X și Y. Primul ar costa 2 milioane de euro și ar trece prin comune locuite în total de 10.000 de oameni. Repararea celui de-al doilea ar costa un milion de euro și ar trece prin comune cu 6.000 de locuitori. La primul drum, cu câte 200 de euro ai ferici un om. La al doilea, fericirea costă doar 167 de euro pe locuitor. Deci, îl finanțăm pe al doilea, că e mai rentabil. Că fericești 6.000 și te înjură 10.000, ce mai contează? Ăia 10.000 să se învețe minte și să nu mai locuiască în comune situate pe un teren nisipos, unde trebuie lucrări de consolidare înainte să torni asfaltul.

Completat
Masterplanul lăsa o bună parte din județ pe dinafară, pe criterii de rentabilitate economică, de parcă administrația n-ar trebui să fie în slujba oamenilor, iar aceștia n-ar avea același drept la asfalt în orice comună ar locui. Ca urmare, masterplanul a trebuit completat, la cele trei axe rutiere majore prevăzute inițial adăugându-se opt subaxe care să rezolve cumva problema eficiență economică versus oameni. S-a mai pierdut niște timp și cu asta.

Lucrări electorale
Deunăzi, veste mare: avem bani! Parte, din ce dă UE ca decont pentru aeroport. Parte, dintr-un viitor credit BERD, negociat și el de ceva vreme bună. Parte, blana ursului din pădure, din banii pe care îi va da UE pentru drumuri județene până în 2020. Cei mai siguri sunt primii, pentru că există deja. Ar fi vorba de 25 milioane de euro. Dacă se confirmă și ceilalți, cifra urcă la 90 de milioane. Acum se desfășoară licitația pentru întocmirea a 28 de studii de fezabilitate, necesare înaintea proiectării propriu-zise. Până se fac studiile, până se proiectează, până se fac licitațiile de lucrări, trece anul. Lucrările vor începe probabil la anul, cam pe vremea asta. În iunie 2016, șantierele vor dudui. Tot atunci sunt și viitoarele alegeri locale. Pură coincidență, firește, nu altceva.