Strâns cu uşa de creditori, omul de afaceri Constantin Comănescu a reuşit să facă rost de nişte bani de buzunar, vânzând cu un milion de euro o societate pe care o cumpărase cu 1,5 milioane de euro în urmă cu trei ani. Cu alte cuvinte, Comănescu iese în continuare pe pierdere, dar măcar mai recuperează câteva parale din imperiul clădit pe fier vechi. Entuziasmat de aceste performanţe, Comănescu şi-a notat câteva impresii în jurnalul său de afacerist de succes.
„Ieri a fost o zi bună. Mi-am îmbunătăţit politica de marketing, făcându-mi cont pe OLX.ro unde am reuşit să vând două ceasuri Pobeda şi-un sfeşnic de tablă. Dădusem doar douăzeci de lei pe ele, dar, după o serie de negocieri dure, le-am scos la cinşpe lei cincizeci. Discutând cu partenerul meu de afaceri, un distins şaormar din Tecuci, am aflat că mai fusese un site de vânzări pe piaţă, tocmai.ro, dar care fusese absorbit între timp de OLX.ro. Omul mi-a mărturisit că, în urma acestui megafuziuni de răsunet, cifra sa de afaceri în domeniul bijuteriilor şi al aluatului nedospit crescuse cu 1,1%.
Am rămas atât de impresionat de performanţa lui, încât mi-am propus să-i cumpăr toată afacerea, dar la anul, când va atinge un profit net de 34 de lei. Între timp, lucrez la un plan de redresare a activităţii diviziei de frigidere şi maşini de spălat fabricate înainte de anii ’80. Am înţeles de la contabilul meu că în depozitul de lângă Iaşi mai am opt sute nouăzeci de frigidere Fram, pe care, dacă le-am lua un pic la pilă, le-am putea transforma în componente metalice cât pentru zece Trabanturi. Un motiv în plus să mă gândesc serios la piaţa germană a colecţionarilor de tehnică vintage, mai ales că scotocind mai bine prin depozit, am găsit pedala unei maşini de cusut Singer, foarte bine conservată, cu doar şaptezeci şi două de puncte de rugină.
E clar, după deşertul pe care l-am traversat în anii de urmă, apar semnele bune pentru biznis. Săptămâna trecută am pus ochii pe o Dacia abandonată pe Drumul Hoţilor. Ce disc de ambreiaj, ce şasiu, ce punte! O minunăţie a tehnicii pe jumătate îngropată în glodul uscat al indiferenţei acestei lumi nedrepte şi neştiutoare. Mâine, dacă reuşesc să vând trei colaci de sârmă şi două broaşte yale, poate strâng suficiente lichidităţi să tocmesc un căruţaş care să-mi aducă Dacia la sediul companiei. Ce invidie voi stârni printre competitorii mei! La răutatea lor, mă aştept la orice iniţiativă belicoasă. Chiar şi să-mi trimită un comando de găini care să-mi devasteze toată investiţia”.
