Ce face tot românul, când n-are treabă sau are treabă, dar n-are chef de ea? Dar știți, o lipsă de-aia cruntă de chef. Nu ne place să generalizăm, dar noi am zice că o arde pe Facebook. Cel puțin asta am văzut că fac funcționarii plătiți din banii noștri. Și nu doar ei. Că tot așa, frunzărind Facebookul, dar cu treabă, nu ca alții, am văzut că și politicienii tot asta fac.

Din barcă-n barcă
Îl mai țineți minte pe doctorul ăla de-a vrut să salveze Iașul făcându-se primar? A ajuns omul deputat, întâi de Iași, apoi de Vaslui. A schimbat partidele precum ciorapii, după cum am mai avut ocazia să vă povestim. Ei, pe 21 aprilie, Tudor Ciuhodaru a sărit, ca orice deputat de opoziție, la gâtul Guvernului. Zicem opoziție, că la momentul ăla era cumva membru în viitorul Partid România Unită, care numai la putere nu e. Să-l ascultăm: „Are cineva o lămâie? Premierul și miniștri se plâng că au salarii mici și se jertfesc pentru popor, dorind să lucreze pentru binele țării și jertfind-se, pentru binele public. Are cineva și o batistă? Îmi dau lacrimile, văzând la ce jertfă se supun, ei fiind săraci lipiți, fără salarii, doar tablouri și lingorui”. Etc. Că se spune „premierul și miniștrii”, cu doi de „i”, contează mai puțin. S-o fi grăbit omul și a greșit. Se mai întâmplă. Dar să te apuce greața azi și să-ți treacă subit mâine, cam sună a ipocrizie. Omul înjura Guvernul pe Facebook zilnic. Frumos, că doar de aia e în opoziție. Doar că mai nou, a intrat în UNPR, adică a trecut în barca puterii, după cum și observa un cititor de-al lui. „Acum că o să fiți cu ei în aceeași barcă, ce-o să mai ziceți?” Și noi așteptăm răspunsul cu nerăbdare.

Vorbe-n vânt
Cu toții știm că e în natura politicienilor să se bage în seamă chiar când nu au de spus nimic. Nu toți fac asta, dar unii nu se pot abține. De exemplu, la modă este acum lupta Iașului pentru a deveni Capitală Culturală Europeană, ocazie perfectă pentru a fi exploatată politic. Dar ce te faci când nu te poți lăuda că ai făcut ceva pe linia asta? Păi, tragi de păr vreo știre expirată, măcar să sune a implicare. De exemplu, senatorul Mihaela Popa, care a postat entuziasmată că Iașul merită să devină capitală culturală. De acord, doamnă, doar că argumentul ne-a lăsat mască: „În 2008 ca europarlamentar am susținut și organizat la Iași cel mai important eveniment al PPE: Dialogul intercultural”. Sincer, nu vedem legătura între organizarea unui eveniment al Partidului Popular European acum 7 ani și candidatura Iașului la titlul numit. Ca să nu mai zicem că evenimentul la care se referea doamna senator n-avea nimic de-a face cu fenomenul cultural. Era vorba de a XI-a ediție a dialogului Bisericii Ortodoxe cu PPE. Atât. Mai apropiată de ideea de capitală culturală e altă postare, referitoare la faptul că BBC a inclus Teatrul Național ieșean pe lista teatrelor care „îți taie respirația”. Așa și este, e o clădire splendidă. Dar ce îi datorează Mihaelei Popa? Greu de spus…

Opere complete
De fapt, pe undeva ne-am cam plictisit de atâta gargară pe tema Iași – CCE. Acum ceva vreme, liberalii s-au bătut cu pumnii în piept că susțin proiectul dincolo de orice dispută politică. Domnilor, dar nu mai bine îi lăsați pe cei care știu despre ce e vorba să-l susțină? Că, uite, deputatul Grigore Crăciunescu și-a postat pe contul de Facebook o declarație politică pe tema asta. Normal, susține Iașul din părți, că de fapt mârâie și mușcă pe tema Fundației Iași – CCE. Iar unde nu mârâie, vorbește gura fără el. „Iașul și-a propus ca țintă nominalizarea din partea oficialilor europeni în această calitate. Oraşul care va fi nominalizat va beneficia de investiţii care vin de la UE pe de o parte , iar pe de altă parte, din partea guvernului român. Vor fi fonduri pentru a avea o infrastructură modernă, va fi un oraş care va avea fonduri pentru modernizarea arhitecturală a clădirilor de patrimoniu, va fi un oraş cunoscut mai bine în Europa”, zice Crăciunescu. Dom’le, dacă nu știi, măcar nu te fă de râs degeaba. Care oficiali europeni? Probabil deputatul s-a gândit la Comisia Europeană. De fapt, e vorba de 751 de „oficiali”. Parlamentul European dă titlul, din el făcând parte și 32 de români, inclusiv 6 liberali. Pe urmă, care investiții UE? Toate pregătirile sunt strict treaba orașului desemnat capitală. UE îi dă doar urări de bine. Îi dăm cuvântul liberalului Iohannis, fost primar de Sibiu, capitală culturală europeană în 2007. „Pentru programul cultural, costurile estimate până acum se ridică la 10,5 milioane de euro, dintre care 4,8 milioane sunt acoperite de Primăria Sibiu, 5,2 milioane reprezintă contribuția Guvernului României, iar o jumătate de milion de euro vin din partea CJ”, zicea Iohannis. Oare operele complete ale președintelui nu sunt lectură obligatorie în PNL?

Încă una mişto
Și, dacă tot vorbeam de vorbe aruncate în vânt, încă una amuzantă, tot via Facebook. „Planul de reorganizare al Oltchim, inițiat în 2013, a fost aprobat și, astfel, combinatul a fost salvat de la faliment. Mi se va mulțumi vreodată pentru asta?”, întreabă Varujan Vosganian, fost ministru al economiei. Am citit și ne-am crucit. Pentru cei care nu au urmărit evenimentele, Tribunalul Vâlcea a confirmat zilele trecute planul de reorganizare a Oltchim, ceea ce înseamnă că încă nu e în faliment. Poate dă Dumnezeu și scapă definitiv. Să zicem că e meritul lui Vosganian, deși el a fost ministru doar 10 luni, timp în care nu putem băga mâna în foc că a pornit planul de reorganizare și i-a dat o formă definitivă beton. Dar să zicem că așa o fi, că n-avem pile în Ministerul Economiei, să ne spună careva cine și cât a lucrat la plan. Dar, în iulie 2013, când același Vosganian era ministru, a fost întocmit și planul de reorganizare al Fortus. De presupus că tot ministrul l-a supervizat sau chiar redactat cu mâna lui. Plan care, tot zilele trecute, a fost respins de Tribunalul Târgu Mureș, Fortus intrând astfel oficial în faliment. Dacă trebuie să i se mulțumească lui Vosganian pentru Oltchim, logic ar fi ca tot el trebuie înjurat pentru Fortus. Sau nu, domnule ex-ministru?