Mai țineți minte discuția noastră recentă despre circumferința abdomenului? Ei, mai deunăzi am avut noi înșine o discuție cu un amic mai prea bine făcut, taman pe tema asta. Firește, omul susținea că se îngrașă cu aer, cum se zice. Pe urmă, dezbătând mai pe larg, ne-am prins că nu era chiar așa. Băiatul nu mânca mult de trei ori pe zi, dar ronțăia constant între mese. Are și genul ăla de job scârbos, iar semințele, alunele și chipsurile îl relaxează, crede el. Cunoașteți genul, dacă nu cumva vă încadrați chiar dumneavoastră în această categorie. Am avut ocazia să constatăm că stresul reprezintă mai mult decât o simplă problemă de agitație și nervozitate. Ba chiar e o chestiune extrem de serioasă, fiind corelat cu 80% din boli. Dacă nu le provoacă, le stimulează și agravează.

Bun în doze mici
În principiu, stresul nu este rău. Te ajută să te concentrezi, să iei decizii, chiar să-ți îmbunătățești memoria. Dar, în doze mici. Nasol e când devine acut și cronic. Iar asta, pentru că exact factorii care ne ajută în condiții de stres, ne omoară pe termen lung. De exemplu, în condiții de stres se eliberează un hormon numit norefinefrină. Îmbunătățește circulația sângelui, ceea ce înseamnă o oxigenare mai bună a creierului și a celorlalte organe. Partea proastă e că această circulație îmbunătățită a sângelui ajută și tumorile existente în corp și le ajută să crească. Deocamdată, a fost făcută legătura între stres și cancerul de piele, dar medicii nu exclud ca și alte tipuri de cancer să fie stimulate de stres.

Slăbeşte organismul
Pielea este de altfel organul cel mai frecvent afectat de stres. Erupțiile de acnee în perioadele de examene sunt evenimente comune pentru mulți elevi și studenți. Tot stresul este învinuit și de apariția și dezvoltarea psoriazisului, iar unii îl leagă și de lupusul eritematos sistemic, o altă boală în care organismul își dă în cap singur. Alții consideră stresul și un factor de risc în alopecie. Chelire, mai pe românește. Tot el e acuzat de creșterea intensității crizelor de astm. Etc. De fapt, stresul este acuzat de scăderea generală a forței sistemului imunitar, de unde și numeroase infecții, mai ales pulmonare. Firesc, pentru că principala cale de intrare în organism a bacteriilor și virușilor este simpla respirație.

Agravează diabetul
Rolul natural al stresului este cel de a mobiliza organismul. Iar când acesta se mobilizează, unul din primele lucruri făcute este eliberarea de către ficat de zahăr suplimentar în sânge. Mai mult zahăr înseamnă mai multă energie eliberată rapid, deci mai multe șanse în lupta cu leul de peșteră. Și mai multe șanse de a face sau agrava un diabet. În paralel cu eliberarea de zahăr în sânge, organismul nostru ia măsuri pentru refacerea rezervelor. Pentru asta, se eliberează alt hormon, cortizolul, care provoacă pofta de dulce și gras. Ați văzut vreun film în care o fată, părăsită de amant, stă seara la televizor cu o găleată de înghețată în față? Exact despre asta este vorba. Strămoșii noștri mâncau miere ca să poată vâna încă un mamut, noi halim înghețată că ne-am certat cu vecinul de la cinci. Rezultatul? Șanse duble de îngrășare pentru persoanele stresate. Cortizolul stimulează memoria pe termen scurt, ca să ții minte unde ai văzut leul de peșteră ultima oară. Rezultatul? Minus la memoria pe termen lung.

Alte efecte
Când v-a durut ultima oară capul de nervii făcuți de copii? Tot de stres vorbim. Determină contractarea mușchilor, inclusiv a celor faciali, principala cauză a migrenelor. De aici și insomnia. Iar dacă, pe lângă cap, v-au durut și șalele, să știți că medicul de la Recuperare nu are nicio vină. E vorba, de multe ori, tot de contractarea mușchilor, provocată de stres, pe fondul unei hernii în evoluție. Nu degeaba se recomandă din când în când câte un masaj de relaxare. Arsurile la stomac sau crampele își au și ele originea tot în stresul zilnic. Cică totuși nu și ulcerul, în pofida corelației existente între stres și stomac.

Duce la depresie
Cei mai stresați oameni sunt din așa-numitul middle-management. Adjuncții și șefii mărunți. Ei trebuie să-și supravegheze subordonații, să-și facă treaba și să dea raportul la șeful cel mare. Deci, stres cel puțin dublu: slujba în sine și capacitatea limitată de a lua decizii, că ștampila e la boss. Rezultatul, din punct de vedere statistic: 23% șanse în plus de a face un atac de cord. Tot statistic, numărul celor care duc o viață stresantă și fac un atac cerebral este de patru ori mai mare decât al celor care fac un astfel de atac pur și simplu. Nu e clar dacă și hipertensiunea, în general, este influențată de stres. Unii zic că da, alții că ba, pentru că după trecerea episodului stresant, tensiunea coboară în limitele anterioare. Tot incertă este și legătura dintre stres și dezvoltarea mai slabă a creierului viitorului copil. Dar că stresul crește șansele unui travaliu prematur și le scade cu 12% pe cele de a rămâne însărcinată. Asta e cam clar, ca și depresia, care este în 45% din cazuri provocată tot de stres.

Fără soluţii
Din păcate, nu vă putem oferi o soluție pentru a scăpa de el. Dacă am fi avut-o, eram deja milionari. Ne gândeam să vă propunem să câștigați la loto și să fugiți pe o insulă pustie din Pacific ca să trăiți fără griji și fără ca rudele să vă poată da de urmă. Dar dacă vă îmbolnăvește stresul provocat de așteptarea de două ori pe săptămână, a rezultatelor la 6 din 49?