Unul dintre primele lucruri care s-au întâmplat după 1989 a fost, după cum se știe, alături de prăbușirea unui sistem politic, prăbușirea unui întreg sistem de relații construite de acesta. Exemplul pe care-l luăm noi azi în discuție, la întâmplare, este turismul. Imediat după 1989, numărul turiștilor, în toată țara, s-a prăbușit. Nu atât pentru că românul nu a mai avut bani, cu toate că și acesta a fost un factor, cât pentru că a căzut, odată cu desființarea Oficiului Național de Turism, tot lanțul de momente din care era compus concediul românului mediu. Înainte vreme, la școală se anunțau excursii și tabere și nu aveai altceva de făcut decât să dai banul, că de rest se ocupau instituțiile responsabile. În întreprinderi, se organizau excursii și concedii prin sindicat, după același sistem. Odată picat sistemul ONT, cifrele din turism s-au înjumătățit, iar fiecare a rămas pe cont propriu. Atât oamenii, cât și instituțiile. Fiecare județ și-a făcut propriile planuri în turism și a încercat să-și vândă marfa, fără a se mai uita și peste gard, la vecin. Unora le-a mers, majorității, nu. Alături de multe alte județe, nici Iașul nu a reușit, după 25 de ani, să ajungă la cifrele din domeniu din trecut.
Doar în oraş
De fapt, nici n-ar trebui să vorbim de județ. Turismul ieșean se rezumă practic la municipiu. Anul trecut, 89,8% din turiștii care s-au oprit la Iași au coborât din tren, avion sau mașină în reședința de județ și aici au rămas, la vreo conferință, seminar sau simpozion. În Suceava, proporția este de doar 31%. Doar o treime din turiști s-au oprit în reședința de județ. Marea majoritate au căutat alte destinații. În Neamț, proporția celor care rămân doar în reședința de județ este și mai mică: doar 27%.
Obiective în judeţ
Explicația e la mintea cocoșului, s-ar putea spune. Ei au munți, au bisericile lui Ștefan cel Mare, pe când noi nu avem decât universități și institute de cercetare. Este un răspuns facil, dar nu chiar exact. Ba chiar eronat. La Dobrovăț se găsește ultima mănăstire construită de marele Ștefan, după ce le-a scos milităria din cap polonezilor în codrii Cosminului. La Hârlău, altă biserică a aceluiași ctitor, bașca singurul muzeu al Viei și Vinului din România, cel puțin. La Cotnari poți aranja o degustare de zile mari în podgoria care face vinuri mai bune decât cele de Tokaj. Tot acolo, ruinele cetății dacice de la Cătălina, plus cel mai nordic loc în Europa unde cresc fagi caucazieni. În Valea lui David din Mirsolava trăiește o specie endemică de viperă. La Prisăcani este a doua zonă umedă ca întindere din Europa, după Delta Dunării. Mai la deal pe Prut, Cotu Morii este visul oricărui pescar. Județul este împânzit de biserici din lemn din sec. XVII-XVIII. La capitolul ăsta, doar Maramureșul poate ne mai depășește. Munți nu sunt în județ, dar în rest, ce nu avem? De toate pentru toți.
Fără viziune
Totuși, de exemplu, nu avem o viziune centralizatoare, care să le pună cap la cap pe toate, pe căprării, și care să facă și să pună în aplicare o strategie de dezvoltare a turismului, cum are Suceava de zece ani. La noi se vorbește, tot de atunci, de un circuit de turism ecumenic, care să lege bisericile și mănăstirile Iașului de cele din Bucovina. Pe tema asta se bate apa în piuă de ceva vreme, fără a se realiza nimic, chiar dacă suntem la doar 120 km de Piatra Neamț și 150 km de Suceava (foto sus mănăstirea Putna). Iar drumul spre cele două centre ale turismului ecumenic chiar e bun. N-ar fi cine știe ce mare brânză să tragem niște turiști de la ei, aici. Facem turul bisericilor lui Ștefan în Neamț și Suceava. Le vezi și pe cele din județul nostru și iei avionul spre țara de unde ai venit, de la Iași. Nu de-aia se cheamă că avem aeroport internațional?
Circuit al vinului
Tot așa se vorbește și de un circuit al vinului, pe traseul Vrancea – Vaslui – Iași. Se vorbește și tot cam atât. Pentru că nu avem până una alta decât mici inițiative locale. O mulțime de comune și-au amenajat, cu fonduri europene, birouri de turism, pentru a-și vinde cele 2-3 puncte de interes care pot atrage cel mult niște ieșeni din municipiu, în căutare de aer curat, dar în niciun caz valuri de turiști. Comuna Tătăruși și-a luat supranumele de „Mica Bucovină”, ca să prindă și ea niște firimituri sucevene.
Structuri de cazare
Am putea spune că ne lipsesc structurile de cazare. Iașul are de 2,5 ori mai puține hoteluri, pensiuni, hosteluri, moteluri și altele dintr-astea decât Suceava. Nu avem tradiție în turism, într-adevăr, și nici apetența pentru risc a sucevenilor. Pe de altă parte, și asta e culmea, ne-am revenit turistic mai bine decât Neamțul sau Suceava. Neamțul este la jumătate din cifrele de turiști din 1990. Suceava a ajuns la două treimi. Iașul, cu o dotare mai slabă, la 92%. Nu vă bucurați. Așa cum arată cifrele acum, Iașul se va opri undeva la vreo 200-220.000 de înnoptări anual, dacă nu chiar mai puține, pentru că cifrele la noi cam stagnează, în timp ce la ei urcă. Altfel spus, turismul de seminarii științifice și de afaceri și-a cam atins limitele. Dacă vrem ca turismul nostru să trăiască, trebuie să atacăm și alte direcții.
