Puține subiecte au fost mai dezbătute în orașul nostru decât circulația auto și tot ce e legat de ea: unda verde pentru autobuze, regimul taxiurilor, parcări, ridicări de mașini ș.a.m.d. Nu de puține ori s-a vorbit şi în Consiliu Local, mult, prost și fără rost, vorba românului. Nu de alta, dar e ușor să spui că ai o problemă și să sari la gâtul celor responsabili cu rezolvarea ei. Mult mai ușor decât să propui vreo soluție, în orice caz. Să luăm de exemplu, pentru azi, parcările și să vedem ce și cum cu ele. Că reprezintă o problemă, nu încape discuție. Dar se poate rezolva? Alții cum au făcut, dacă au făcut?

Jale în Centru
Problema parcărilor, mai ales a celor din zona centrală, unde e durerea mai mare, se poate împărți în două: numărul concret al locurilor de parcare și gestionarea lor. Una e să ai 100 de locuri, ocupate de câte o mașină toată ziua și alta e ca pe același loc să se ruleze zece mașini într-o zi. E ca și cum ai avea 1.000. Pornim de la problema că, exceptând parcările private, gen Palas sau Hotel Unirea, sau cele publice, cum sunt cea din fața Teatrului Național, din spatele Primăriei sau din fața Casei Județene de Pensii, nu prea se știe care e capacitatea de parcare din centrul Iașului, întrucât nu e încă făcut un inventar propriu-zis. Cine poate spune câte mașini încap în fața Finanțelor Generale, unde oficial nici nu există vreun loc de parcare? Oricum, pentru demersul nostru, acest fapt este mai puțin important. Oricând poate fi trimis un tip cu o ruletă, să măsoare, să înmulțească și să împartă.

Exemple concrete
În aceeași siutație cu nou, alții s-au hotărât să rupă mâța-n două. Un studiu făcut la Târgu Mureș propunea construirea de parcări supraterane pe orice teren viran existent în zonele rezidențiale. În partea centrală, unde rațiunile estetice sunt mai stricte, se propuneau parcări subterane, inclusiv în zona istorică a orașului, cum este cazul Pieței Trandafirilor. Pentru cine nu cunoaște orașul ardelean, e o zonă foarte asemănătoare cu esplanada Teatrului Național de la noi. Pentru parcarea de la Piața Trandafirilor s-a făcut deja studiul de fezabilitate. La Timișoara, s-a lansat anii trecuți proiectul unei parcări subterane de 500 de locuri sub Piața 700. Acum doi ani, era în plin șantier. Iar calculele arătau că la un tarif de 3 lei/oră, ea era chiar profitabilă pentru Primărie. Era profitabilă și la 2 lei/oră, de altfel.

Sub şi supraterane
În Iași, locuri potrivite pentru parcări subterane există vreo câteva în Centru. Lângă SRI, peste drum de Hotel Europa, sub statuia Independenței sau lângă fostul sediu al Romtelecom. La o adică, se poate aplica și ideea folosită în vestul Europei, cu parcări supraterane, ale căror fațade sunt realizate în stil clasic, astfel încât pe dinafară par niște clădiri de sec. XIX. Combinând variantele, Viena a ajuns să aibă 130.000 de locuri de parcare în centru, care aduc venituri anuale de 68 milioane euro. Spre comparație, Bucureștiul are doar 30.000.

Cu fonduri UE
Ideea parcărilor subterane a avut-o și primăria noastră acum câțiva ani, dar a renunțat la ea după ce a organizat degeaba câteva licitații pentru concesionarea dreptului de a construi astfel de parcări. Între noi fie vorba, aceeași problemă a întâmpinat-o și Timișoara. Parcările subterane sunt scumpe și se amortizează greu, chiar dacă sunt profitabile. În Viena, că tot am pomenit de acest oraș, parcările subterane sunt construite cu subvenții masive din partea primăriei. Nouă ne cam lipsesc banii proprii, e drept, dar îi avem la dispoziție pe cei europeni. Prin Programul Operațional Regional 2014-2020, sprijinirii dezvoltării urbane din România i s-au alocat 2,65 miliarde euro. Bani care pot fi folosiți și pentru modernizarea spațiilor publice, inclusiv prin construirea de parcări.

Sensuri unice
Până la construirea de noi parcări însă, problema poate fi abordată și prin gestionarea celor existente. De exemplu, pot fi realizate artificial, noi locuri de parcare prin înființarea de sensuri unice pe străzile din zona centrală. Ideea a fost aplicată deja pe câteva străzi centrale, dar poate fi extinsă. Circuli pe o bandă, iar pe a doua parchezi. Apoi, parcarea poate fi limitată pe străzile din zona centrală. Vii din Dacia și te oprești pe Vovidenie? Maxim trei ore, pe urmă pleci sau îți iei amendă. Ideea e aplicată pe 28 de străzi din centrul Timișoarei. Bun, dar ce faci cu riveranii? Păi, liber la parcare în Centru, contra unui abonament. La Viena, el costă 120 de euro anual. N-ați plăti 50 de lei pe lună pentru a parca liniștiți în Centru? Și noi.

Raţionalizare
Vizitatorii centrului Vienei plătesc separat. Oprești lângă primărie să lași un act la registratură? Nicio problemă, 10 minute e gratis. Stai la Finanțe două ore la coadă să plătești un impozit? Patru euro, la 120 de minute. Peste două ore de staționare se saltă mașina. Mă rog, la noi nu se mai poate, dar o amendă tot s-ar putea da. În acest fel, ești sigur că același loc de parcare este folosit de 10-20 de șoferi pe parcursul unei zile. Nu stă nimeni uitat în parcare. Sistemul e aplicat în capitala Austriei de 40 de ani și merge. Rezultatul, în cazul lor, a fost că doar o treime din drumuri se mai fac cu mașina sau motocicleta, pentru că restul se fac cu bicicleta sau mijlocul de transport în comun. Parcări gratuite pentru biciclete există pretutindeni, iar abonamentele și biletele de tramvai nu au prețul prohibitiv de la noi. Căci ce șofer ar da doi lei pe biletul de tramvai, dacă tot atât îl costă și parcarea? Imposibilitatea de a parca pe termen lung în Centru și costul pentru o parcare mai lungă la periferie îi face pe navetiștii vienezi să-și lase mașinile în afara orașului. Simplu, nu?

Cu rezervare
Un ultim aspect leagă parcările de traficul în general. De câte ori nu vi s-a întâmplat să vă învârtiți un sfert de oră prin Centru, în căutarea unui loc de parcare liber? Parisul are 300 de parcări în zona centrală, cu 70.000 de locuri, dar nu face față afluxului de șoferi, așa că și le gestioneaă cu mare atenție. GPS-ul te anunță dacă ai locuri de parcare libere în zonă, așa că nu te învârți de năuc. Sistemul nici măcar nu e o raritate, fiind folosit cu succes și în Austria, Elveția, Germania, Marea Britanie sau chiar Italia sau Spania. Parisul îți oferă și posibilitatea de a-ți rezerva un loc de parcare în Centru, de pe un site specializat. Ai de rezolvat mai multe angarale într-o zi? Îți rezervi locul dinainte și apoi umbli de la o instituție la alta. Plătești 3 euro pe oră. Dacă ți se pare prea scump, folosește-te cu încredere de bicicletă.

Prin SMS
Sistemul e aplicat, cu mici variațiuni, și în Budapesta, unde îți poți plăti dinainte locul de parcare, prin SMS. Numărul de înmatriculare, ziua și ora și primești un SMS cu un cod al zonei de parcare unde te poți opri. Se plătește în plus față de parcarea „din ochi” care e gratis, dar 50% din șoferii budapestani folosesc sistemul. Deci, e valabil.

Ca-n Vest
Până la urmă, marea problemă nu e lipsa locurilor de parcare, căci pentru un oraș precum Parisul, 70.000 de locuri de parcare sunt o picătură într-un ocean, ci gestionarea lor. Parcometre, SMS-uri, abonamente, încurajarea bicicletei și a transportului în comun sunt ingredientele folosite în Vestul spre care ne tot uităm după modele pentru rezolvarea unei probleme de nerezolvat. Pe când și la noi?