Ce vezi prima oară când intri într-un oraș, oricare ar fi el? Pancarta cu „Bine ați venit!” de pe marginea drumului, peronul gării sau terminalul aerodromului, în funcție de calea pe care ai ales-o. De multe ori, mai ales dacă ești doar în trecere, această primă impresie este decisivă. Nu știm cât de bun e primarul din Ciohorăni, cât de bogată este comuna și cât de gospodari sunt oamenii. Dar știm că pancarta de la intrare e vai de capul ei și cam atât ținem minte despre comună. Mai ținem minte vag că am văzut trecând pe acolo o școală nou-nouță, deci primarul s-a învârtit de niște fonduri europene. Dar nu mai știm cum arată ea, ci pancarta aia, săraca. S-ar zice că așa e omul: vede mai întâi ce nu-i place și ajunge o imagine urâtă, ca toată frumusețea să se șteargă din minte.

Pecetea improvizației
Iașul a fost votat online drept cel mai frumos oraș din România. Dar probabil că cei care l-au votat au fost mai ales ieșeni, ori din cale-afară de obiectivi, ori n-au venit la Iași cu avionul. În acest din urmă caz, ar fi avut poate amintiri mai puțin plăcute despre orașul nostru. Nu ne înjurați. N-avem nimic cu aeroportul. E necesar și nu poate decât să ne bucure faptul că la aeroport s-a construit o nouă pistă și auzim una, două, de noi lucrări de modernizare. Foarte frumos. Doar că aeroportul nostru poartă încă, și o să poarte încă multă vreme, pecetea improvizației.

Stare de fapt
Din 1969 și până în 2007, vechiul terminal al aeroportului a fost suficient. Câteva zboruri spre București, iar din 2005 o cursă săptămânală spre Viena. Zboruri puține, avioane mici, încăpeau toți pasagerii odată. A fost modernizat și terminalul prin 2000, iar atunci a fost și un scandal cât casa, că firma care lucrase, o făcuse cu picioarele. Efectele se văd și acum: pereți coșcoviți, igrasie, aer muced. Nu mai zicem de înghesuială. Terminalul a fost construit în anii ’60, când un avion cu 24 de locuri era considerat mare. Acum, unul de 100 e mic. Terminalul 1 este depășit din toate punctele de vedere. Tocmai de asta, din toamnă, el ar urma să fie transformat în terminal pentru zborurile de agrement ale celor câțiva ieșeni care au avion personal sau pentru vreun charter mărunt. Foarte bine. Doar că până una, alta, ne scoate din minți gândirea tipic românească a șefilor aerogării. Pe primul terminal operează doar zborurile interne, Iași – București. Nu care cumva să vadă străinii că arată nasol? Dar românii noștri ce vină au? Sau ei rabdă orice?

Haltă aeriană
Al doilea terminal are și el o poveste. A fost făcut acum vreo 5 ani, la viteză. Românește, adică prost. România a intrat în UE în 2007, iar autorităților noastre li s-a spus că pe aeroporturi trebuie să se separe zborurile venite din spațiul Schengen de celelalte. Ca la noi, nimeni nu și-a bătut capul, până mai – mai să expire termenul de conformare. Atunci s-a apăsat pe accelerație și a ieșit ce a ieșit. Tot o haltă aeriană ca terminalul 1, doar că oleacă mai mare. O hală în care vii de pe pistă și cum intri, treci la controlul actelor. Eventual, stai la coadă afară. Pe urmă ai, normal, bandă de bagaje. Că are doar 10 metri mari și lați și e practic inutilă, nu mai contează. E ca în Vest, da? Terminal Schengen făcut la mișto și la hei-rup. Va fi retrogradat în terminal pentru curse interne, când va fi gata al treilea. „Normal”: ce-i mai prost, e pentru români, că ei rabdă.

Nebunia continuă
Acum, așteptăm să vedem dacă măcar al treilea terminal va fi mai de Doamne-ajută. Dacă și ăsta va arăta la fel ca celelalte, doar că va fi mai mare, chiar că dăm cu basca de pământ, mama ei de modernizare! Și teamă ni-e că va fi tot un terminal provizoriu. Altminteri, de ce s-ar vorbi de terminalul patru, care să arate într-adevăr ca un terminal adevărat? Și, dacă se face și ăla, din astea de până acum ce se va face? Baruri? Săli de popice? Că la cum arată, cam pentru asta ar fi bune…