Dacă e să-l întrebi pe un om care ar fi jobul perfect, aproape oricare și-ar imagina un job de stat la stat, cu leafă mare. În sistemul bugetar, ca să nu fie dat afară, de stat, ca să nu fie cine știe ce efort de depus și cu leafă mare, să ajungă și de casă, și de mașină, și de vacanță la greci. Cele trei condiții sunt greu, aproape imposibil de îndeplinit concomitent și mulți angajați la stat muncesc pe doi lei de dau în brânci și pentru cei care au prins jobul în care pot să stea. Sunt însă unii care îl prind pe Dumnezeu de un picior, stând pe bani buni într-un job în care nu li se cere nimic și tot sunt nemulțumiți, de parcă ar vrea să-l ia și pe dracul de coarne. Dacă ar fi să-i crezi, ai zice că vor să dărâme munții întru propășirea patriei, doar că niște ticăloși le-au furat târnăcopul. Mă rog, cârcotașii ar putea spune că de fapt vor să ajungă la maneta pe care când o acționezi îți dă de fiecare dată un jackpot baban, dar noi nu suntem cârcotași, ci doar nedumeriți.

Reinstalat la şefie
Despre un astfel de personaj am mai avut ocazia să vorbim recent, dar am mai auzit lucruri noi și nu ne putem abține să nu vi le spunem și dumneavoastră. Pe personajul principal, îl știți: Dănuț Pilă, unul dintre cei doi directori ai Regionalei Drumuri și Poduri. Pilă a fost pus de portocalii ca director, a fost mătrășit de roșii, a dat în judecată instituția și a fost repus în funcție, tot ca director. Director regional, cu leafa aferentă, cu birou propriu și cu niște atribuții mărunte. Să fie mulțumit și să-i lase pe ceilalți să-și vadă de treabă. Dar ți-ai găsit? Recent, omul a mai dat o dată în judecată instituția. De ce?

Orgoliu personal
Păi, de multe. Omul se plânge că nu i s-au dat atribuții specifice funcției de director regional. Între noi fie vorba, nu știm care ar trebui să fie alea. Conducerea concretă este asigurată de directorul regional executiv, în baza atribuțiilor pe care i le-a dat CNADNR. Funcția de director regional a lui Pilă nu are definite atribuții concrete. I s-a spus așa ca să i se satisfacă orgoliul. La fel de bine i se putea spune „director general cu trei stele” sau „director de onoare nereperată”. Ca să fie totuși mai clar ce vrea, omul cere o fișă a postului în care să scrie negru pe alb că directorul regional executiv se află în subordinea directorului regional simplu, Pilă. Aici chiar că nu mai e vorba de cine are dreptul de a conduce instituția, ci de orgoliu personal și atât.

Nemulţumiri de copil
Altfel nu știm cum am putea interpreta lunga listă de „șicane” pe care Pilă susţine că i le-ar face „executivul”. I-a luat o parte din subordonați, iar compartimentele pe care i le-a lăsat, le supervizează tot „executivul”. I-a făcut condică de prezență separată. Nu i-a trecut numele pe site, la rubrica „persoane de contact”. Grav, ce mai! Ne și mirăm cum mai rezistă Pilă la atâta stress. Mai rău, i-a contestat un concediu medical și l-a și reclamat pe tema asta. La câte cazuri am văzut în care câte un angajat se îmbolnăvea „strategic” taman când era vorba să fie dat afară sau adus în fața comisiei de disciplină, nu mai băgăm mâna în foc pentru nimeni.

Din mahon sau abanos?
Pilă e nemulțumit și de faptul că are birou în vârful Copoului, când majoritatea angajaților DRDP lucrează în sediul de la Universitate. E prima acțiune în instanță din câte am văzut în care cineva cere explicit unde să aibă biroul. Bine că nu cere ca judecătorii să stabilească și dacă să fie din mahon sau abanos. Oare o fi existând un contract individual de muncă în care să se prevadă în ce clădire trebuie să aibă angajatul biroul? Dar dacă vine un cutremur și se dărâmă clădirea? Încetează de drept contractul de muncă?

Cu pâra
Ca argumentația să fie completă, Pilă se plânge și că angajați nu-l ascultă, așa cum ar trebui când vine vorba de un director regional. Ce să zicem? În multe instituții există un director în funcție și un altul, mai mic, care-l sapă. Săpătorul are de regulă grijă să-și asigure colaborarea unor angajați strategici, care să-l sprijine în acțiunea de sabotaj. Acum, ce-ați vrea? Tot instanța să facă și asta? Să-i desemneze pe Ionescu, Popescu și Georgescu drept aliați din oficiu ai lui Pilă? În principiu, dacă potențialii aliați nu te bagă în seamă, e vina ta, nu a altora. Chiar să ajungi să te plângi că oamenii nu te ascultă? De ce-ar face-o?

Cere daune
Una peste alta, omul cere. De toate, bașca 200.000 de lei daune morale și daune cominatorii de 5.000 de lei pe zi. Adică încă o leafă la fiecare două zile. Măi, să fie, că valoroasă mai e munca omului. Nu știm de ce, dar am zice că biata CNADNR e prea săracă să-și permită un asemenea director. Poate doar cei de la Bechtel sau Strabag…