Aflaţi în criză de personal, liberalii ieşeni au început să-şi cheme rezerviştii din concediu. Recent, Marius Dangă, care şi-a anunţat candidatura la Primărie, l-a readus sub arme pe fostul consilier local PNL Radu Botez (foto dreapta), proaspăt întors din tot soiul de insule exotice în care şi-a expus epiderma cu generozitate la soarele tropical. Atenţi la mişcările de trupe din Podu Roş, am aflat primele impresii ale lui Botez la revenirea în cazarmă.
– Nasol e când te trezeşti dimineaţa să mergi din nou la muncă. Asta pentru că zorii din Iaşi nu sunt deloc ca zorii din Azore, să fim bine înţeleşi. I-am şi spus lui Dangă: La ce-ţi trebuie ţie Primărie? Mai bine veneai şi tu pe o insulă din Atlantic şi ne făceam acolo un fel de consulat onorific al Iaşului. Am fi umblat toată ziua în bermude pe plajă, vânzând castele din nisip. Că doar asta faci şi în campania electorală de aici. Te joci cu lopăţica şi găletuşa în nisip, faci două – trei turnuleţe şi metereze deconcentrate pe care înfigi steagul liberal, dar pe care ţi le mătură imediat votul popular, exact ca valurile mării la reflux.
– Mi-a atras cineva atenţia că bronzul meu estival are o notă premonitorie nefastă pentru succesul lui Dangă. Cică noi, liberalii, trebuie să cucerim neapărat aurul anul viitor, şi la locale, şi la generale. Bronzul e pentru perdanţi, pentru ultima treaptă a podiumului. Cumva geniul ăsta s-a gândit că eu nu voi mai pleca la anul din nou peste mări şi ţări, să-mi fixez calciul în oase pe vreo plajă din Maldive?
– Sunt tot mai deprimat. Văd adunaţi la organizaţie trei tipi cu pretenţii de intelectuali, Dobrincu, Muraru şi Cotiugă, ultimii doi chiar vrând să concureze şi ei pentru postul de primar. Ba a apărut şi Tomaşeschi, pe ultima turnantă. Bine, el nu e intelectual, dar nu poţi să nu-l remarci, mai ales că îţi ia toată lumina când stă în dreptul ferestrei. De pildă, mi-e şi teamă să mă întâlnesc cu Cotiugă pe holuri. Omul e pasionat de oseminte, de comuna primitivă, are o privire de personaj din Urzeala Tronurilor, te aştepţi în orice moment să scoată o lance pe care s-o înfigă în spatele cuiva. Mi-e teamă de clipa anunţării rezultatelor alegerilor. Sper să facem anunţul la Cavalerul Medieval, unde să ne echipăm din timp cu armurile din sala de mese.
– Noroc că al meu coleg Bodea a băgat o nouă cursă aviatică spre Munchen. Germanofil cum sunt, abia aştept s-o şterg la Oktoberfest. Încă îmi mai crănţăne între dinţi nisipul din Azore, aşa că e musai vremea pentru un detartraj de calitate. O să mă văd cu Dangă prin noiembrie, este timp suficient pentru pălăvrăgeală.
