Parafrazând una dintre reclamele TV, înainte de a o lua razna îţi vine să întrebi: „Ce este acesta?”, „Un fluture!”,  „Dar trenul ăsta? Ce este?” „Un rahat de la CFR”. Aceeaşi senzaţie constantă de câţiva ani buni încoace o au şi clienţii mizerabilului CFR Iaşi. Şi asta pe bună dreptate, deoarece Gara Iaşi începe să se asemene cu o haltă împuţită precum cea de la Budăi, fără personal, abandonată şi plină de mizerie.

„Sunt navetist şi fac în fiecare zi naveta la Paşcani. Mai toate trenurile sunt rupte, pe alocuri fără geamuri sau nechituite, de suflă vântul prin compartimente. Scaunele la rândul lor sunt rupte, cleioase iar pe jos este plin de coji de seminţe, peturi şi mizerie. Veceurile sunt înfundate sau de-a dreptul impracticabile, călătorii furând până şi piuliţele de la conductele de apă”, ne-a spus un client de nevoie al CFR Iaşi.

Mizeria din trenuri se găseşte şi în gara insalubră. Gara Iaşi este recunoscută pentru faptul că pentru reabilitarea clădirii centrale s-au cheltuit peste 150 de milioane de lei, dar nu este prevăzută nici măcar cu un WC, călătorii vărsându-şi vezicile tot pe trenuri.

„Aici este o situaţie care are un sâmbure de logică. Nu e mizerie pentru că nu se poate face ceva, ci pentru că se vrea a fi aşa. Şefii au de aici partea leului, pe care îl iau şi de la CFR, dar şi de la Regiotrans, companie căreia îi fac liber pe şine din ce în ce mai bine. Ca şi călător, ca şi consumator de tren, e normal să mizezi pe raportul preţ-calitate, ori, în timp ce CFR-ul aruncă către călători trenuri scoase la drum direct de pe liniile de revizie, neâncălzite, mizerabile şi la preţuri piperate, Regiotransul vine cu o alternativă mult mai ieftină, curată şi sigură”, ne-a spus un ceferist de bine.

Şi, uite-aşa, fără aeroport modern, fără gară şi fără autostradă, Iaşul a ajuns să fie un oraş istoric, în adevăratul sens al cuvântului, dacă nu chiar preistoric. Un loc în care timpul a rămas suspendat undeva… pe Copou, dacă nu chiar mai departe, în Epoca de Piatră.