Azi am fi vrut să vă spunem o poveste romantică despre una dintre cele mai frumoase clădiri ale Iașului, pe lângă care ați trecut până acum de o mie de ori, poate fără a o băga în seamă. O știți sigur: e vorba de fostul sediu al Bancpost de pe Cuza Vodă. Fostul sediu al Camerei de Comerț și Industrie. Clădirea de peste drum de fostul Palat Balș-Sturza, adică Poșta Mare. Doar că n-o să vă povestim nimic despre acea clădire, dintr-un singur și simplu motiv. Spre rușinea noastră, habar n-avem a cui a fost sau a cui e acum. Ce poveste are în spate? Ce s-a ales de cei care au construit-o? Cine s-a gândit, la urma urmei, să o construiască, în acel stil atât de specific epocii interbelice românești, neoclasic amestecat cu art nouveau?

„Vatra satului”
Și uite-așa ne-am dat seama cât de puține știm de fapt despre taman centrul istoric al Iașului. Despre acea zonă pe care turiștii străini o parcurg la pas, cu harta în mână, pentru că știu că orice oraș ține ce e mai frumos în centru, în „vatra satului”. Dar dacă acel turist nu dă în drum de un Mitican binevoitor, se uită la clădiri ca mâța-n calendar.

Proiect uitat
Lasă, că afară de Casa Balș și de turnul Goliei, proaspăt renovate, nici nu prea are ce vedea. Majoritatea clădirilor stau să se dărâme, iar persoanele care se învârt în jur nu sunt chiar din genul care să inspire multă încredere vizitatorilor. De ce arată cum arată? Unii poate își mai aduc aminte că acum câțiva ani, Primăria a lansat ideea unui proiect care viza reabilitarea axei Lăpușneanu – Cuza Vodă și punerea ei în valoare ca centru istoric ce este. Ar fi costat 20 de milioane de euro, dar s-a împotmolit atunci când locatarii de pe Cuza Vodă au refuzat să se mute pe durata lucrărilor de consolidare și renovare a clădirilor, de teamă că nu vor mai fi primiți înapoi. Cei mai mulți sunt doar chiriași, iar proprietarii nu prea aveau unde să se ducă și nici nu le convenea să stea în locuințe de necesitate vreo 2-3 ani.

Un simplu var
Faza surprinzătoare este că alții au reușit performanța de a-și renova centrul istoric, în exact aceleași condiții cu cele de la Iași. Botoșaniul și Craiova sunt cele mai la îndemână două exemple, dar putem găsi și altele, dacă doriți. Cum au reușit? Iașul a vrut să reabiliteze. La Botoșani și Craiova, doar s-a dat cu var. Clădirile stau în continuare să se dărâme, dar fațada vizibilă de către turiști este ca nouă. Atât. Dacă mergi în spatele clădirii, te sperii, dar cine o face?

E simplu
Oare ar fi greu să facem și noi la fel? Primăria să dea cu var și să refacă doar stucatura și gata. Vorbim cu un ONG de pasionați de istorie să compună textele explicative pentru fiecare clădire, ocazie cu care aflam și noi cine a fost proprietarul casei de la care am pornit. Vorbim cu alt ONG de filologi să le traducă în cinci limbi de circulație internațională, inclusiv chineza. Simplu.