Că statul e cel mai prost administrator, o ştie de-acum toată lumea şi românul cu atât mai mult. Dar, totuşi, să stai cu fundul pe o comoară şi, în acelaşi timp, să şi mori de foame, pare cam greu de crezut. Asta se întâmplă la Iaşi. Cel mai elocvent exemplu este cel al Penitenciarului Iaşi. Mii de condamnaţi sunt “cazaţi” în unitatea din Copou, într-o super zonă rezidenţială de care nici măcar n-au cum să se bucure. Când mai logic ar fi ca puşcăria să fie mutată spre periferie, iar cu banii câştigaţi din această mutare să se achiziţioneze teren agricol, deţinuţii să fie puşi la muncă, iar instituţia să se autofinanţeze.

Cadrul general
Penitenciarul de Maximă Siguranţă Iaşi este situat în Copou, într-un perimetru mărginit de străzile Dr. Vicol, Fagului, Friederick şi de Poliţia de Frontieră la Est. Mai clar, acesta este poziţionat la câteva sute de metri de stadionul Emil Alexandrescu, adică într-o zonă excelentă. La o aruncătură de băţ se află şi Grădina Botanică.

25 milioane de euro
De-a lungul timpului au existat mai multe opinii publice care au mers pe ideea mutării Penitenciarului la periferie, într-un complex nou de clădiri. Noul Penitenciar ar putea fi ridicat cu banii obţinuţi din valorificarea actualului amplasament, adică a celui din Copou. Calculul e relativ simplu. Actuala puşcărie beneficiază de o suprafaţă de teren de peste 5 hectare, echivalentul a 50.000 de metri pătraţi. În acea zonă, un teren se tranzacţionează cu preţuri cuprinse între 400 şi 600 de euro/metru pătrat. Dacă luăm în calcul un preţ mediu de 500 de euro, înseamnă că cei 50.000 mp pot fi vânduţi cu minim 25 milioane de euro.

Autofinanţare
Suma e cu atât mai impresionantă cu cât cu aceşti bani (la care se mai pot adăuga fonduri guvernamentale şi fonduri UE) se poate face la marginea Iaşului o altă închisoare care să includă fie o mini-fermă, fie o făbricuţă. Astfel, o mare parte dintre deţinuţii din Penitenciarul Iaşi ar putea fi puşi la treabă, în noile facilităţi. S-ar putea ajunge în situaţia ideală ca Penitenciarul să se autofinanţeze.

Cu bani UE
Cel mai recent demers în acest sens l-a făcut deputatul independent Viorel Blăjuţ care i-a adresat o întrebare ministrului Justiţiei. “Iașul deține unul dintre cele mai mari penitenciare din Moldova. Amplasat în cartierul Copou, adică exact în zona cu cele mai scumpe terenuri din Iași, respectiva închisoare este extrem de aglomerată, dar și depășită de vremuri. În contextul în care România pierde procese pe banda rulantă la CEDO, întrucât nu respectă condițiile minime de detenție, apare următoarea variantă de lucru: mutarea penitenciarului din Copou-Iași. În acest fel, s-ar reda orașului o zonă urbană extrem de valoroasă, ce ar putea fi fructificată în multiple feluri, dar am și putea construi de la zero, în afara orașului, un nou penitenciar, de data aceasta după toate regulile europene. Eventual, cu fonduri europene, și bazat pe autofinanțare – după model spaniol. Prin urmare, care sunt pașii legali obligatorii care ar pemite relocarea penitenciarului din Iași?”, a întrebat Blăjuţ în luna februarie a acestui an.

Situaţie similară la Timişoara
De câțiva ani se vorbește deja despre necesitatea ca Penitenciarul Timișoara să nu mai stea în ”buricul târgului”, pe strada Popa Șapcă, ci deținuții să fie mutați în afara orașului. Practic, penitenciarul dispune deja de un teren de nu mai puțin de 43 de hectare, primit de la Jandarmeria Română, dar nu are bani pentru a ridica o construcție. Spațiul de pe strada Popa Șapcă este de doar 2 de hectare, iar Ioan Băla, directorul puşcăriei, a explicat că, dacă se vindea terenul, erau suficienți bani pentru construcție înainte de criza economică. „La vremea respectivă, vânzarea ne-ar fi permis să construim o nouă unitate fără bani de la buget, dar nu s-a dorit. E nevoie să existe o strategie la nivel de guvern”, a explicat Ioan Băla.

• 1.600 de deţinuţi se află acum în Penitenciarul Iaşi
• 5 milioane de euro este bugetul anual al închisorii

Teren pentru Operă
Dacă Penitenciarul s-ar muta din Copou ar exista două variante pentru respectiva suprafaţă de teren: fie valorificarea ei pe piaţa imobiliară liberă, fie păstrarea parcelelor căutându-le tot o destinaţie publică. Recent, s-a vorbit la Iaşi despre necesitatea ca Opera din oraş să aibă o sală proprie şi să nu mai împartă clădirea cu Teatrul Naţional. Cu bani guvernamentali şi/sau europeni o astfel de clădire a Operei ar putea fi ridicată, de ce nu, chiar în Copou pe amplasamentul actual al închisorii. Mai ales că suprafaţa mare de teren permite şi amenajarea unui mic parc, dar şi a unei parcări generoase.

Încercări timide
Conducerea Penitenciarului a făcut câţiva paşi mărunţi pentru a aduce fonduri la bugetul instituţiei. Pe de o parte, în închisoare există un atelier în care se prestează servicii de tâmplărie cu utilaje performante “la preţuri deosebit de avantajoase”, după cum se precizează pe site. Se execută: mobilă din pal şi lemn masiv, uscare cherestea şi debitare material lemnos.
În paralel, Penitenciarul, ca de altfel orice astfel de instituţie din ţară, pune la dispoziţia firmelor private forţă de muncă necalificată, provenind din rândul puşcăriaşilor. Firmele care apelează la serviciile deţinuţilor au şi câteva avantaje de ordin fiscal.

Închisoarea e în Copou din 1950
O mare perioadă de timp, în Iaşi au funcţionat două închisori: cea militară şi cea de drept comun. Cele două instituţii au avut, în funcţie de vicisitudinile vremii şi a momentelor istorice, amplasamente diferite, se arată pe http://anp.gov.ro.

În mănăstiri
Astfel, în anul 1930, închisoarea militară a Corpului IV Armată s-a mutat din casele egumeneşti ale Mănăstirii Frumoasa pe dealul Copoului, într-o clădire ce aparţinea Corpului IV Armată (pe strada Dr. Vicol), pe care a transformat-o din depozit de cereale şi furaje în închisoare militară. Închisoarea Galata (de drept comun) a rămas în continuare în aceleaşi clădiri, sub denumirea de Penitenciarul Central Iaşi, până în anul 1950.

Una singură
Din 1950, Penitenciarul Central Iaşi s-a contopit cu închisoarea militară a Corpului IV-Armată şi s-a mutat din Mănăstirea Galata în clădirile închisorii militare din Dealul Copoului. De-a lungul anilor, construcţiile penitenciarului au suferit transformări determinate şi de nevoile locale de dezvoltare a sectorului industrial al oraşului Iaşi, unde s-a solicitat forţă de muncă cât mai mare.

Desfiinţare
În urma Decretului 115 din 08.03.1977 şi a celorlalte decrete cu privire la amnistierea şi graţierea unor pedepse privative de libertate, efectivele de deţinuţi din Penitenciarul Iaşi au scăzut la 145 din care 10 erau femei, ajungând la data de 01.07.1977, la un efectiv de 104 deţinuţi. Conform Decretului 225 din 16.07.1977, începând cu 31.07.1977, Penitenciarul Iaşi s-a desfiinţat, iar sarcinile acestuia au fost preluate de Penitenciarul Botoşani.

Reconstrucţie
Prin Ordinul ministrului de interne nr. I/04820 din 01.04.1980 s-a aprobat repunerea în funcţiune a Penitenciarului Iaşi. Reînfiinţarea a fost posibilă prin preluarea vechilor clădiri şi a terenului aferent existente pe vechiul amplasament ce au fost luate prin deciziile Prefecturii de la acea dată. Întrucât pavilioanele de deţinere erau construcţii vechi, din chirpici, având planşeul din grinzi de lemn, cu umplutură de pământ, cu crăpături pronunţate la structura de rezistenţă ce nu mai prezenta siguranţa deţinerii persoanelor condamnate, s-a început demolarea şi reconstruirea unităţii, în toamna anului 1980, se precizează pe http://anp.gov.ro.
Lucrările de reconstrucţie au fost finalizate în anul 1984, în prezent existând clădiri noi, cu structuri de rezistenţă din beton armat, atât pentru clădirile destinate cazării deţinuţilor cât şi sectorului administrativ de comandă.

Suprapopulată
Din vechile clădiri ce au fost preluate, mai există şi astăzi două corpuri, în care sunt amenajate magazii de păstrare a diferitelor bunuri materiale sau alimente, precum şi clădirea în care se află amenajate vestiarele cadrelor, toate acestea fiind construite în anul 1964. De la reînfiinţare, Penitenciarul Iaşi a fost confruntat în fiecare an cu problema suprapopulării cu efective de deţinuţi, depăşindu-se cu mult capacitatea legală de deţinere. În luna iulie 1993, a fost demolată ultima clădire din sectorul de deţinere, care constituia secţia a V-a şi care, din cauza degradării, nu mai asigura condiţiile impuse de siguranţa deţinerii. Pe acest amplasament, s-a construit un nou pavilion de detenţie, cu peste 450 paturi, care a fost dat în folosinţă în luna august 1997.