În primul meci al returului, CSMS Iaşi a obţinut prima victorie după opt etape sterpe, învingând selecţionata unei mahalale a Bucureştiului, FC Voluntari. Meciul ar fi trecut aproape neobservat, dacă n-ar fi prilejuit emiterea de către o parte din membrii galeriei ieşene a unui amplu şi sonor val de înjurături la adresa lui Daniel Pancu, fosta glorie a clubului din Copou, acum rezervă la echipa de periferie bucureşteană. Imediat după meci, Pancu a purtat un dialog cu preşedintele Florin Prunea, încercând să găsească explicaţii în privinţa „ospitalităţii” tribunei.
Florin Prunea: Ce faci, Pancone, mai poţi? Ai jucat doar zece minute, dar te-au epuizat serios, după cum văd.
Daniel Pancu: Băi, Florine, lasă-mă oleacă să-mi scot dopurile de ceară din urechi. Aşa, acum te-aud mai bine. Da, m-au băgat un pic, cât să prind şi eu ora închiderii. Ia zi, ţi-a plăcut meciul?
Meciul a fost mişto, chiar mă gândesc să mă duc la PIM şi să-l multiplic pe Golubovici. Dar ţie cum ţi s-a părut atmosfera, reîntoarcerea la Iaşi, băieţii din galerie?
Aa, ca de obicei, atmosferă culturală, de Copou studenţesc. Îţi dai seama, am jucat o veşnicie în Giuleşti, unde singurul moment în care nu se auzea vreo înjurătură era când scârţâia marfarul în trecere pe sub Podul Grant.
Ei, lasă, te simt supărat, n-o mai da cotită. Trebuie să-i înţelegi şi pe băieţii de la peluză, au şi ei repertoriul lor. Ce, crezi că jucătorii de la Liverpool sunt mai fericiţi, când le bubuie în cap You’ll never walk alone?
Da, nasol tare acolo, pe Anfield. Nişte huligani, nu ca spectatorii de la noi, iubitori de familie, care, cum ai intrat pe teren, te întreabă ba de mamă, ba de soră.
Măi, adevărul că şi eu, cât oi fi de ditamai preşedintele de club, tot mă mai las furat de emoţii, de sentimente, de cele lumeşti. De exemplu, la ultimul meci cu Steaua în Copou, nu m-am putut stăpâni şi am citat şi eu din clasicii peluzei. Păi, ce, numai Creangă poate fi celebru cu Povestea Poveştilor? E vremea să impunem cultura şi pe stadioane, Pancone!
Normal, eu de mult timp militez pentru treaba asta. Păi, dacă şefii m-ar fi ascultat şi am fi pus acum zece ani nişte lăstari de otonel pe teren, ce cultură frumoasă am fi avut acum pe stadion! Şi nici nu mai venea ăla de la Cotnari să încerce să ne cumpere, că imediat îi dădeam cu flit. Pleacă bă, avem şi noi lichidităţile noastre! Dar, lasă, că data viitoare când vin la Iaşi, o să popesc pe multă lume. Să nu-mi ziceţi mie Panciu, pardon, Pancu!
