Degeaba se zbătură Tipăteştii şi Caţavencii liberali de Iaşi pentru a-şi promova candidaturile la primăria urbei, că a aterizat domniţa Alina Gorghiu de la Bucureşti special pentru a-l pune în fruntea bucatelor pe Dandanache de la Aeroport. Cu prilejul acestui city break ieşean în care a retezat nouă negri mititei, copreşedinta PNL a ţinut un mic jurnal de călătorie.
– Uff, m-am săturat să tot merg cu Blaga pe avion. Tot drumul s-a foit până la toaletă şi înapoi, de-a făcut şanţ pe mijlocul culoarului. Cică are emoţii când zboară la Iaşi, că acolo e o organizaţie cu probleme, unde toţi îşi dau în cap pe la colţuri. Iar după fiecare drum la toaletă se întorcea şi mai roşu la faţă, încât n-am mai rezistat şi l-am dat cu două straturi de fond de ten, că prea arăta ca un dovleac de Halloween. Aia-i, portocaliul tot portocaliu rămâne!
– Înainte de a ateriza pe Aeroportul din Iaşi, am văzut nouă bărbaţi înşiraţi ca popicele de-a lungul pistei. L-am întrebat pe Blaga cine sunt respectivii, iar el mi-a răspuns că sunt candidaţii din competiţia internă a PNL pentru Primărie. Pilotul, un tip haios, a vrut să-mi facă o surpriză şi i-a ras un pic cu aripa, de au căzut toţi pe spate ca piesele de domino. Mi-a plăcut figura unuia dintre ei, primul din linie, un băiat cu cioc, care, văzând că se apropie avionul de şirul indian, a scos o carte de rugăciuni şi a făcut nişte mătănii mai ceva ca un pravoslavnic. Fraierul! Păi ce credea el, că politica aşa se face, cu acatiste şi pomelnice date la centrala de partid?
– Şedinţa cu organizaţia ieşeană a decurs bine, n-am văzut nici un Dan Mihalache printre participanţi, cel puţin printre cei din primele rânduri. Însă Blaga iar s-a dat în petic, sforâind cu puţin timp înainte de a lua cuvântul. Politician cu experienţă, omul s-a scos, motivând că a vrut doar să-şi dreagă glasul. Bine, la cât de des se drege el, nici nu mă aşteptam să nu invoce acest motiv.
– Cea mai frumoasă etapă a vizitei mele la Iaşi a fost cea petrecută în mijlocul naturii sălbatice, acolo unde, însoţită de o ceată de voinici liberali, am plantat un copac sau pom, ce-o fi fost el. Aproape că m-am simţit ca Elena Udrea şi astfel, am înţeles ce senzaţii trăia când făcea băi de mulţime în piscina partidului. Fiecare primar din jurul meu transmitea un mesaj deosebit, un parfum reavăn, de pământ proaspăt arat. Zău, privindu-le palmele aspre, muncite, mă simţeam ca-n Ion, Blestemul pământului sau Răscoala.
