După ce au început să le sară de pe şine tramvaiele, reprezentanţii regiei de transport au trecut imediat la schimbarea liniilor pe porţiunile de tronsoane care nu mai prezentau siguranţă în exploatare. Indubitabil, atunci calea de rulare era cauza incidentului. În privinţa accidentului din Fundaţie, nimeni nu a pus problema calităţii infrastructurii pe care au fost aşezaţi aceşti mastodonţi elveţieni de 35 de tone, cu bătaie de peste 40 de tone la ore de vârf.

„Nicidecum nu poate fi vorba de calea de rulare. Infrastructura pentru tramvaie este bună. În cazul accidentului de la Fundaţie e vorba de culpă comună. Maşinile nu trebuiau să staţioneze pe linia de tramvai iar vatmanul trebuia să frâneze din timp”, este concluzia lui Radu Gaiginschi, şeful Departamentului de Transporturi şi Expertiză Tehnică Rutieră din cadrul UTI Iaşi.

În condiţiile unei infrastructuri atât de fiabile, aşa cum este prezentată de toţi experţii, se pune întrebarea de ce reprezentanţii municipalităţii au cheltuit şi încă mai cheltuie, atâţia bani din visteria U.E. dar şi din bugetul propriu de venituri şi cheltuieli, pentru modernizarea liniilor de tramvai, lucrări punctate de fiecare cu prioritate în planurile de investiţii? Oare datorită unui moft al primarului Nichita? Sau poate din cauza sutelor de deraieri ale tramvaielor regiei, care, de-a lungul anilor, nu mai încăpeau pe şine şi o luau de nebune pe partea carosabilă? În cazul deraierilor, de fiecare dată s-a arătat cu degetul către sursa precară de stabilitate a tramvaielor, nu spre vatman sau erori de natură funcţională a tramvaiului. În cazul accidentului de la Fundaţie culpa comună, a Primăriei care administrează infrastructura şi a RATP-ului din curtea căruia a ieşit dihania cu „cioc de oţel”, se aruncă din ce în ce mai des asupra victimei care s-a dus şi cea care va să vie, în funcţie de decizia procurorilor.

******

Marţi, 5 aprilie, se aşteptau nişte concluzii sau măcar nişte ipoteze plauzibile asupra cauzelor accidentului, atât din partea conducerii regiei, cât şi a specialiştilor veniţi de la regia din Berna, acolo de unde provin aceste vagoane second-hand. Deoarece elveţienii nu s-au putut apropia de vagon, acesta fiind sub observaţia Procuraturii, aceştia au încercat să devieze atenţia spre alte chestiuni. „Reviziile tehnice la vagoanele din Berna sunt organizate în mod asemănător ca cele din Iaşi. Sistemele de frânare se verifică de câteva ori pe zi, iar, la intervale de până la 60 de kilometri parcurşi, se fac revizii în cadrul cărora se au în vedere în primul rând elementele de securitate ale vagoanelor”, a spus Hans Berger, directorul tehnic al regiei din Berna.

Chiar în necunoştinţă de cauză, acesta nu s-a sfiit să sugereze faptul că în cazul accidentului de luna trecută ar fi vorba de o eroare umană. „Vatmanul trebuie să simtă pantele şi să pună frâna la timp. O posibilitate este ca vatmanul să nu fi apreciat ceva corect. La aceste tramvaie există însă mai multe sisteme de frânare care pot fi acţionate împreună sau separat”, a spus elveţianul. Pentru a nu pierde o nouă tranşă de pomană la mâna a doua, directorul tehnic al Primăriei a ţinut să le dea asigurări că orice rebut din depoul din Berna e bine primit, iar ieşenii vor spune „Bogdaproste”.

„Avem la stradă zilnic în jur de 125 de vagoane. Într-o proporţie de 1 la sută se poate întâmpla o defecţiune. E absolut firesc. Nu văd de ce, dacă Guvernul Elveţiei va mai avea disponibilitatea de a ne mai dona vagoane, să nu le primim. Le vom accepta chiar cu mare plăcere”, a spus Mihai Chirica.

Mai mult, Chirica, mintea „creaţă” a administraţiei ieşene, admite că ne mai putem aştepta oricând şi la alte accidente de tipul celor de la Fundaţie. Oricum, nu se simte responsabil pentru cei care au murit sau vor fi implicaţi în astfel de evenimente, chiar e liniştit: familia sa circulă cu maşina proprietate personală. Iar dacă nu, are cumătri în tot transportul public privat din Iaşi şi, sigur, se va găsi cineva să-l ajute cu o cursă-două!