“Toată viaţa am fost un om optimist, m-am luptat să-mi menţin o stare care să nu producă dramă în jur. Actorul de comedie pare că trage după el multă tristeţe, eu nu mi-am dorit asta”, îmi mărturiseşte Arşinel, în timp ce începem să schimbăm impresii, despre fericire. “Starea de fercire cunoaşte multe aspecte. Nu aş putea să spun că sunt fericit. Pot să spun că, în general, sunt mulţumit de lucrurile pe care le-am realizat atât pentru mine, cât şi pentru familia mea. Tot timpul ne lipseşte ceva, dar asta ne ajută să ne mobilizăm pentru următorii paşi, ne face să ne dorim mai mult să reuşim”, îmi mărturiseşte el.
Dacă în tinereţe se simţea fericit când simţea gustul libertăţii, astăzi, actorul are alte aşteptări, dar, uneori, se mai lasă bântuit de grijile acelor vremuri. “Atunci îmi doream să trec clasa şi vara să fiu liber, să pot pleca la Câmpia Turzii, de unde era sora mamei, noi fiind moldoveni, şi să mă bucur de leul pe care mi-l dădea când mă duceam să iau pâine şi cu care îmi luam bomboane, cu ajutorul cărora îmi stricam dinţii. Să am parteneri de joacă, sa mă simt liber, să zburd, să strige mama, la trei dimineaţa: Nelu, scoală-te si du-te la coadă la carne! Nu mă gândeam la o meserie, îmi doream să am un pantalon drăguţ, o pereche de tenişi, pe care îi vopseam cu ţinvais, aşa se numea substanţa respectivă, şi să mă ţină Dumnezeu departe de ăla care mă calca pe încălţările proaspăt vopsite”.
Nu crede că într-un alt colţ de lume ar fi putut fi mai fericit decât aici. “Sufletul şi mintea mea nu ar fi putut exista în altă parte, nu ar fi putut să se simtă mai bine ca în sosul ăsta românesc. Sunt român, cu toate că mama avea origine germană, dar era mai româncă decât toţi din satul în care a dus-o tata. Era o femeie gospodină, zugrăvea, mulgea vaca, ne-a purtat şi prin bombardamente şi prin gloanţe”.
„Nefericirea din iubire îţi produce o rană pe care eu nu am putut să o ascund”
Marele actor crede că împlinirea în dragoste este esenţială şi că ea întregeşte tabloul fericirii. Deşi viaţa i-a făcut multe daruri, doar iubirea i-a dat forţa să meargă mai departe.“Suntem altfel când iubim. Un om nefericit în amor nu poate reuşi în profesia lui. Nefericirea din iubire îţi produce o rană pe care eu nu am putut să o ascund. Nu mi-a fost indiferent. Am făcut eforturi, de foarte multe ori am reuşit, publicul nu şi-a dat seama, dar nu poţi să ascunzi. Nu poţi uita prima emoţie, momentul acela când fata pe care o placi pleacă cu un alt coleg. Sufletul ţine de ceva dumnezeiesc. E una dintre cele mai importante stări S-a întamplat să fac teatru, iubind, dar să nu mai existe reciprocitate, viaţa m-a obligat, însă, să merg mai departe”, spune Arşinel. Adevărata fericire a găsit-o însă lângă Marilena, femeia care îl face să râdă şi ţine frâiele unei relaţii de peste 40 de ani. “Soţia mea deţine controlul, e un om extrem de vesel, e exuberantă, nu e falsă, are un râs molipsitor şi adevărat, care poate fi remarcat şi în sala de la Tănase. Alături de ea am construit o ţară, România mea mică, unde eu sunt preşedinte. M-a făcut să mă simt stăpân. Eu mă lupt să şterg momentele de supărare care apar. Sunt un băiat bun, cedez primul”. (Simona Tudorache)
Sursa: gandul.info
