Ca în fiecare an, şi la acest mijloc de decembrie a avut loc tradiţionala întrevedere de bilanţ între Moş Nicolae şi Moş Crăciun, cele mai titrate vedete susţinute din greu de marea conspiraţie mondială a producătorilor de jucării. Graţie dezvoltării fără precedent a Aeroportului ieşean, cei doi s-au întâlnit la o cafea în terminalul recent inaugurat. Contra unui set de bomboane de pom, un spiriduş din zonă ne-a relatat întreaga discuţie.

Moş Nicolae: Ce mai faci, moşule? Ai nasul cam roşu, de unde vii?
Moş Crăciun: Ia vezi cum vorbeşti cu mine, Nicule. Tu vorbeşti de moş, care mai ai un pic şi te scot ăştia din calendare? Cu valul ăsta antireligios, vei fi înlocuit imediat de vreo mascotă fabricată de cei de la Lego.

Nu-mi fac probleme, am pile mari acolo sus.
Relaţii mai barosane decât mine n-are nimeni. Dacă mă superi, vorbesc cu Coca Cola şi te vopsesc şi pe tine în roşu. Dar nu vreau asta, că n-am chef de concurenţă. Dar, hai, spune-mi ce faci prin târgul ăsta?

Ce să fac, am întârziat cu nişte cadouri pe care trebuia să le distribui încă din 6 decembrie, dar mi-au tras ţeapă nişte băieţi de la o firmă de curierat şi abia acum au ajuns la Iaşi. De pildă, pregătisem pentru dom’ prefect un set de bărcuţe cu pânze numai bun pentru Bahluiul navigabil.
Aha, frumos. Ia să le văd şi eu. Dar ce sunt astea, răţuşte din plastic?

Da, am zis să fie utile şi pentru pasionaţii de vânătoare. Te poţi bălăci cu ele în Bahlui, dar poţi să fii şi luat la ochi de vânători precum vicele Surdu. Înţelegi? Sunt pentru iubitorii de sporturi extreme.
Interesant, nu te ştiam atât de inventiv, bătrâne. Se vede treaba că începi să ieşi din maniera tradiţionalistă şi intri uşor, uşor, în zona comercială. Ţine pe lângă mine. Dacă nu vei sări renul, vom face echipă bună.

Dar tu cu ce te lauzi, gură bogată? Moş Crăciun, am impresia că numai sloganurile sunt de tine. Eşti plin de clişee publicitare, ţi-ar trebui o cură de dezintoxicare. Ia mai mergi şi prin talcioc, să vezi cum îţi ies toate fumurile din sacul tău personalizat.
Lasă, nu-mi purta de grijă, decrepitule. Mai bine priveşte ce cadouri le-am adus şefilor liberali din Iaşi.

Să nu-mi spui că i-ai adus lui Bodea vreo machetă de avion, că chiar eşti răsuflat!
Nu, bre, ai răbdare. Stai o clipă… Măi, mi-au dispărut cadourile pentru liberali! Ce mă fac? Rămân oamenii ăştia cu dorinţele neîndeplinite!

Lasă că deja şi-au primit jucăriile. S-a ocupat păpuşarul de la Cotroceni să le facă cadou un guvern păpuşă.
Data viitoare nu mai vin la oameni politici. Cu ăştia, socoteala de acasă nu se potriveşte niciodată cu cea din târg. Mai bine mă reorientez spre oamenii obişnuiţi.

Bravo, văd că-ţi vine mintea la loc, corporatistule. Şi cam ce te gândeşti să dăruieşti ieşenilor de rând?
Nicule, în primul rând, le-aş aduce nişte răsaduri de speranţă. Stai, nu te apuca să râzi. Ştiu că sună cam meschin, dar e singurul cadou pe care l-am obţinut gratis. Speranţa nu costă nimic.

Şi ce fel de speranţe vrei să le dai?
Nu contează, ce mai găsesc şi eu prin depozit. Uite, de pildă, “speranţă de mai bine”. Am o tonă din asta, stocurile sunt uriaşe.

Dar nu mai bine le aduci ieşenilor o sală polivalentă nouă? Nişte spitale mai curate, poate chiar un spital regional de urgenţă, că am citit prin ziare că au nevoie de aşa ceva. De autostradă ce să mai vorbesc…
Nu ştiu, întâi le dau speranţa de mai bine, apoi vin cu chestiile concrete, mă înţelegi? Speranţa are timp de garanţie îndelungat, o poţi ţine şi douăzeci de ani pe raft şi tot nu se strică.

Culmea, tot eu trebuie să fiu ăla cu spirit practic. Eu le voi face cadou ieşenilor o autostradă cu trei benzi pe sens, dintre care una va fi bandă rulantă, exclusiv pentru şoferii începători.
Ce să-ţi spun, mare şmecherie. Eu le voi aduce covoare asfaltice zburătoare, ultima invenţie în domeniu! Pui covorul pe un bulevard, îl ţii două săptămâni, apoi îl muţi pe altă stradă, în funcţie de necesităţi. Poate fi şi închiriat pe la ţară, la comunele mai răsărite, mai ales în campania electorală.

Mda, faci ce faci şi tot la politică ajungi. Eu mă întorc la nevoile cetăţeanului. Mă gândeam să le aduc în dar ieşenilor semafoare personale. Iei semaforul cu tine în oraş şi, când te afli într-o intersecţie, pac, îl pui pe verde şi traversezi cu el în cârcă.
Se vede că n-ai nicio treabă cu lumea modernă. Nu vor mai avea nevoie de semafor, pentru că eu le voi face cadou câte un avion personal cu care să se ducă unde vor vrea ei, fără să mai stea prin intersecţii.

Şi unde vor parca avioanele, ia spune-mi? Că doar nu şi le bagă în cămară, printre cârnaţi şi varză murată?
Gata, că m-ai căpiat de tot. Tot timpul mă contrazici. Hai că mi-a venit sania de serviciu. Dacă vrei, te las la primul horn.

Nu, mersi. Mă duc la cizmăria din colţ. Abia mi-am luat nişte ghete noi şi li s-au dezlipit tălpile. Ce să-i faci, boală profesională!