Unul din argumentele pentru existența statului, ca instituție, constă în necesitatea lucrărilor publice. Un cetățean sau o firmă privată nu va cheltui niciodată pentru a asfalta o stradă, cu excepția cel mult a bucății care trece prin fața casei, respectiv a tronsonului care duce spre fabrica sau atelierul său. Pe de altă parte, statul este recunoscut ca cel mai prost administrator și se știe că multe dintre investițiile pe care le face sunt scumpe și ineficiente. Cu alte cuvinte, dacă e să găsească o soluție la o problemă, statul o alege de regulă pe cea mai scumpă și mai proastă. Cum se poate rezolva această dilemă? O metodă e managementul privat, doar că struțo-cămila asta nu a arătat deocamdată că poate funcționa. O alta, folosită în multe țări dezvoltate, e constituirea unor comitete cetățenești la nivel de cartier, acestea având rolul de intermediar între primărie și problemele localnicilor. O a treia variantă este organizarea de dezbateri publice, în care cetățenii pot veni cu propriile soluții la o problemă locală. Din păcate, dezbaterile publice înseamnă la noi doar bifarea unei obligații legale sau o întâlnire cu activul de partid. Singurul lucru care se face efectiv este să se prezinte propunerile primăriei și, eventual, să se mai adauge la listă niște mărunțișuri.

1,5 kilometri
De exemplu, hai să vorbim nițel despre șinele de tramvai. În total, pentru viitorii ani, la Iaşi, pentru schimbat șine, modernizat depou și achiziție sau reparare de tramvaie se prevede cheltuirea a 253 milioane de lei, adică vreo 56 milioane euro. Din banii ăștia, 73,2 milioane lei vor fi utilizați pentru reabilitarea liniei de tramvai din Tătărași (de la Doi Băieţi) şi până la rond Dancu, adică 16,2 milioane euro. De proiectul ăsta se vorbește de multă vreme, iar de prin 2013 apare în fiecare an în bugetul primăriei. Pe scurt, proiectul presupune înlocuirea șinei de tramvai și refacerea străzii Aurel Vlaicu, pe care o parcurge. În total, 1,5 km de stradă și 3 km de linie simplă de tramvai. Pe scurt, 10,8 milioane euro pe kilometru reabilitat. Mai scump decât o autostradă. Merită? Se poate și altfel?

Câteva calcule
În principiu, orice investiție este binevenită. În cazul acesteia, se asigură legătura dintre un sat al comunei Holboca și oraș. Sat care este însă complet urbanizat, semănând mai mult cu un cartier exterior al Iașului decât cu o localitate rurală. Sat care are 6.500 de locuitori, cât un cartier precum Copoul. Oricine a avut drum prin zonă știe cum arată strada de-a lungul căreia funcționează totuși suficiente firme care au nevoie de o legătură decentă cu orașul, la fel de mult ca și localnicii. Ceva trebuie făcut. Doar că dacă schimbăm șinele de tramvai, problema este rezolvată doar pe jumătate. Tramvaiele pe care le gestionează RATP sunt tot niște gioarse din care curg tablele. Pentru cumpărarea și reabilitarea tramvaielor, primăria a prevăzut pentru viitorii ani suma de 90 milioane lei, adică 20 milioane euro. Or, un tramvai nou costă peste 2 milioane euro, iar modernizarea unuia, cam jumătate de milion. Altfel spus, cumpărarea a 150 de tramvaie ne-ar costa 300 milioane euro, adică ar trebui ca primăria să aloce câte 20 de milioane de euro timp de 18 ani pentru a le schimba pe toate. Durata de viață a unui tramvai nou este de vreo 30 de ani, dacă este exploatat cum trebuie. În condițiile Iașului, cu relieful său deluros, ar putea fi mai scurtă și există riscul ca după ce am schimbat toate tramvaiele, să trebuiască să o luăm de la capăt. În cazul modernizării celor 150 de tramvaie, costurile s-ar ridica la vreo 75 milioane de euro.

Cu tramvaie
Problema este clară: costurile enorme. Pe ruta Doi Băieţi – Dancu este un singur traseu, linia 3 de tramvai, pe care circulația este asigurată de 9 vagoane. Reabilitarea rutei și înlocuirea acestor tramvaie ar costa în total 36 milioane euro. Sau 20,7 milioane euro, dacă ne mulțumim cu tramvaie modernizate. Rezultatul ar fi un transport modern și ecologic. Același transport modern și ecologic ar fi asigurat, zicem noi pe un asfalt ca-n palmă, cu autobuze electrice de genul celui pe care cu toții l-am văzut circulând zilele astea prin târg. Ar însemna asfaltarea a 1,5 km de șosea și cumpărarea a 9 autobuze electrice.

Cu autobuz electric
Hai să vedem ce ar însemna asta. Strada Aurel Vlaicu are două benzi de circulație, cu un trafic mediu. Nu e chiar drum național, dar este o arteră importantă, așa că vom lua în calcul costurile aferente unui drum național de importanță deosebită. Conform normelor Ministerului Transporturilor, intră în clasa tehnică III. Pentru astfel de drumuri, trebuie asigurate două benzi a 3,5 metri și acostamente de 2 x 1,5 m, din care 0,75 m banda de încadrare, cu o structură rutieră echivalentă ca portanță cu strada propriu-zisă. Conform standardelor de cost stabilite de CNADNR, pentru un astfel de drum se cheltuiesc 3,1 milioane lei/km, echivalentul a 700.000 euro. Asfaltarea traseului de care vorbim va costa deci 1,05 milioane euro. Un autobuz electric ca cel pe care l-ați văzut deja, costă 400.000 euro, de cinci ori mai puțin decât un tramvai nou. Nouă autobuze ar costa deci 3,6 milioane euro. Întregul proiect, adică reabilitarea străzii, cu renunțarea la șina de tramvai și achiziționarea de autobuze electrice, ar costa 4,65 milioane euro. Comparați cu 20,7 milioane euro sau 37 milioane euro, în varianta înlocuirii șinei și modernizării sau cumpărării de tramvaie. Cu autobuze ecologice, s-ar economisi cel puțin 15 milioane de euro, dacă nu chiar 32 de milioane de euro. Se poate și mai ieftin de atât. Cluj-Napoca a încheiat anul trecut un contract pentru cumpărarea a 10 autobuze electrice contra sumei de 7,5 milioane franci elvețieni, deci mai scumpe. Doar că primăria clujeană plătește doar 1,1 milioane de franci elvețieni, restul fiind un grant nerambursabil. În astfel de condiții, tot proiectul refacerii legăturii dintre Dancu și oraș, ar costa doar vreo 2 milioane de euro. De zece ori mai ieftin decât ce vrea primăria să facă.

Mici inconveniente
Cam asta înseamnă eficiența cheltuirii banului public. Nu mai vorbim de viteza lucrării, care este incomparabil mai mare în varianta simplei asfaltări. În loc să ții șantierul deschis un an sau chiar doi, lucrarea ar putea fi gata în două săptămâni. S-a văzut de altfel că se poate, atunci când a fost vorba de lucrările făcute la viteză astă-toamnă pe Splai Bahlui Mal Stâng. Singurul inconvenient ar fi faptul că autobuzele au o problemă cu circulația pe străzile înguste, precum Cuza Vodă. Lăsăm la o parte faptul că totuși încap. Au mai circulat pe acolo, atunci când erau lucrări prin Fundație, de exemplu, iar traficul trebuia deviat. Ar putea circula și acum, fără să încurce prea mult. La o adică, traseul liniei 3 poate fi schimbat și dus pe Independenței. La fel de bine, linia 3 poate fi lăsată doar pe traseul Dancu – Târgu Cucu, iar de acolo, cei interesați să ia un 6 sau un 7 până la Gară. Mă rog, soluții se găsesc. Și ieftine, și eficiente. Doar să se vrea.

Comparaţia bugetelor între marile oraşe
Toate bugetele orașelor mari din România au scăzut în ultimii ani, pe măsură ce s-au epuizat fondurile europene. Acum, în cea mai mare parte, fiecare se descurcă din ce bani poate strânge la nivel local. Față de aproape un miliard de lei câți avea Iașul la dispoziție prin 2012, acum mai avem 607 milioane lei. Din aceștia, investițiile vor reprezenta 116,5 milioane lei. Grosul va merge spre asfaltări, respectiv 42 milioane lei. Alte 19 milioane lei se vor cheltui pentru întreținerea spațiilor verzi, 17 milioane lei pentru salubrizare, 12 milioane lei pentru achiziționarea de autobuze noi, iar 11 milioane lei pentru grădinițe și școli. Vreo 7,4 milioane lei vor fi utilizați pentru susținerea sportului, 4,7 milioane lei pentru instituții de cultură, iar ultimii 3,4 milioane lei vor reprezenta investiții în spitalele subordonate primăriei.

Triplu la Cluj
Cu ce bani avem noi, nici nu ne putem compara cu alte orașe. Ani de zile, la Iași s-au neglijat investițiile în domenii care să aducă bani pe termen lung, iar factura se plătește acum. Cluj-Napoca, un oraș nu mai mare decât Iașul, are la dispoziție un buget de investiții de 337 milioane lei în acest an. E puțin față de anul trecut, când au avut 458 milioane lei, dar tot e triplu față de banii care vor fi investiți în Iași. În astfel de condiții, nu avem nicio șansă să recuperăm decalajul față de Ardeal. La noi, proiectul de reabilitare a Palatului Roznovanu nici nu a început, deși se vorbește de vreo trei ani de el. Clujenii bagă bani de trei ani într-un proiect similar. Cinema Victoria ar urma să devină Filarmonică, dar nu există niciun proiect concret, ci doar vorbe. Clujul lucrează pentru modernizarea cinematografului Dacia. Dacă la noi nu se mai aude nimic de parcări, fie ele subterane, supraterane sau la nivelul solului, Clujul lucrează la o parcare subterană la intersecția străzilor Mehedinți și Negoiu. Ar urma să fie terminată în acest an, după cheltuirea unei ultime sume de 4,6 milioane lei. La Iași, bicicliștii înjură pe toate forumurile „condițiile” pe care le asigură municipalitatea. Am vorbit deja de faptul că la Cluj se cumpără deja autobuze electrice. Iar exemplele pot continua.

Dublu la Timişoara
Timișoara va avea în acest an un buget total de 949 milioane lei, fără a lua în calcul bugetele instituțiilor subordonate. Pentru investiții, se prevăd 298 milioane lei, de două ori și jumătate față de Iași. Peste 30 de milioane de lei vor fi utilizați pentru modernizarea a două pasaje, a două poduri și a unei pasarele. Se lucrează și la ei la o parcare, supraterană, pe bd. Take Ionescu și se fac planuri pentru încă una. Două străzi vor fi lărgite la patru benzi, în timp ce noi ne înghesuim mașinile pe străzile rămase la aceleași dimensiuni ca atunci când se circula cu trăsura și căruța pe ele. Modernizarea tramvaielor va costa 32 de milioane de lei, 12 vagoane fiind deja în lucru la Arad și Pașcani. Se mai cumpără 20 de autobuze, se fac studii pentru 60 km de pistă de bicicliști, regia locală de transport are de gând să-și facă propriul atelier de biciclete, se face un studiu pentru metroul ușor care la noi nu apare decât în declarațiile de bune intenții ale opoziției. Doar pentru construirea unui nou corp de clădire la spitalul de copii se vor cheltui 25 de milioane de lei, de peste 7 ori mai mult decât bagă primăria ieșeană în tot sectorul sanitar. Încă 32 de milioane lei se vor cheltui la Timișoara pentru lucrări și dotări la celelalte spitale. Dacă Iașul, sufocat de praf, nu are în proiect niciun parc nou, Timișoara, care nu are nici ea cine știe ce spațiu liber la dispoziție, va începe lucrul în acest an la un parc nou. O sumă de 12,4 milioane lei va fi folosită pentru reamenajarea a trei parcuri și a bălții Lămâița. Iar tocmai pentru că nu există mult spațiu excedentar pentru spații verzi, Timișoara pregătește un proiect pilot pentru amenajarea de acoperișuri verzi și pereți verzi la trei clădiri publice. Ați auzit de așa ceva la Iași? Pare că mai avem încă multe de învățat.