Vreme trece, vreme vine, iar legendele administrative ale fotbalului autohton şi mondial încep să fie asediate pe flancuri de atacanţii antifraudă. Nume mari ale sportului rege, precum Michel Platini sau Sepp Blatter, dar şi al nostru Mircea Sandu, au fost scoase la încălzire pe terenurile adverse ale magistraţilor imuni la microbul fotbalului. Dar viaţa merge înainte, titularii fiind înlocuiţi de rezerve, precum stă bine unui sport într-o continuă mişcare. Ciprian Paraschiv, nume nou în primul unsprezece administrativ al FRF, l-a întâlnit recent pe Gianni Infantino, cel care a preluat tricoul de căpitan FIFA al lui Blatter. Despre această întâlnire şi multe altele, aflăm chiar din jurnalul lui Cip.
– Simpatic acest Gianni Infantino. După nume, zici că a jucat o viaţă întreagă la centrul de copii şi juniori ai FIFA. Dar lasă că-i ştiu eu pe puştii ăştia precoce! Sunt în stare să dribleze tot ce le stă în cale pentru a marca un gol de kinogramă. Deşi gol mai meseriaş decât a înscris Blatter în vistieria FIFA mai greu vezi pe terenul de joc. Bine, contează şi forma portarului. Degeaba eşti de douăzeci de ani titular în poarta compartimentului financiar, dacă scapi ditamai balonul de aur printre mânecuţele de contabil.
– Am văzut şi pe la noi prin birouri că foiesc nişte procurori care zic că ar fi dispărut un milion de dolari pe vremea când şef la federaţie era Mircea Sandu. După o tatonare rapidă, cu pase scurte între fişierele contabile, băieţii şi-au făcut o imagine cuprinzătoare despre tactica naşului şi despre strategia de joc la limita ofsaidului legii. Deocamdată, l-au chemat pe Mitică Dragomir la sediu, să prezinte un raport de fin observator al fenomenului fotbalistic. Să vedem ce-o mai ieşi şi de aici, mi-e să nu se lase cu o suspendare sau, cine ştie, o lovitură directă cu executare.
– Ca responsabil de naţionala de fotbal pe plajă a României, abia aştept sosirea sezonului estival. Iarna primăvăratică mi-a dat speranţe că vom avea un an foarte bun. Pe vremea asta secetoasă, nisipul a dezvoltat fire sănătoase, cu o strălucire de calitate, în aşa fel încât ne aşteptăm la o producţie suficient de mare pentru a mai da şi la export câte ceva. Prin urmare, ne putem aştepta la condiţii de excepţie pentru antrenamentele noastre. Chiar răsuflu uşurat că n-am mai fost nevoiţi să ne chinuim cu vreun cantonament prin Copacabana sau Ibiza. Repet, abia aştept să începem antrenamentele şi să driblăm nişte umbrele pe plajele din Mamaia. Hai, şi câteva beri, că doar suntem profesionişti!
