Tudor Ciuhodaru

Într-o sâmbătă frigurrroasă, doctorul Tudor Ciuhodaru a stârnit o amplă manifestare împotriva acţiunii de comasare a spitalului. Atât de mare a fost încât la protest se aflau doar câţiva pensionari plictisiţi care au venit probabil să-şi facă un nume în lumea televiziunii, dând entuziasmaţi interviuri presei. Lor li s-au alăturat şi câţiva studenţi rătăciţi (învoiţi de la practică) care nu erau prea siguri de motivul prezenţei lor la poarta spitalului. În mod surprinzător, la această manifestaţie numărul ziariştilor a fost covârşitor, depăşind vizibil numărul susţinătorilor.

Ploaie, frig, vânt puternic, protestatarii rezistă. Ciuhodaru, nu. După cinsprezece minute în care şi-a afişat pectoralii bine lucraţi la camerele de vedere sau de gardă şi după o serie de pupăceli avute cu doamnele trecute de mult de prima tinereţe, acesta s-a făcut… nevăzut. Astfel, stimatul domn doctor a reuşit să le tragă ţeapă până şi celor cinci susţinători, retrăgându-se în plină glorie la căldurică sau poate la o şuetă cu angajatele spitalului care îl aşteptau nerăbdătoare de cealaltă parte a porţii. Nu ştim sigur dacă a semnat condica de prezenţe.

Singurul lucru decent în tot acest circ ieftin a fost acţiunea unor agenţi de la o firmă de pază care au încercat să ţină sub control situaţia şi să potolească comportamentul exacerbat al unor pensionari care făceau exces de zel. Asta, pentru a da impresia că sunt mai mulţi.

O acţiune ratată, prin care Ciuhodaru a încercat să manipuleze oamenii în a-i îndeplini interesele strict personale şi egoiste ambalate frumos într-o formă de altruism patetic. Da patetic rău de tot! Brrr, ce frig era afară!