Exilat în munţii Neamţului, Mugurel Cozmanciuc încearcă să facă din organizaţia PNL din zonă o Albă ca Zăpada eliberată de petele portocalii lăsate în urmă de Gheorghe Ştefan Pinalti. Judeţul e tare greu şi pitoresc, fiind suficient să ne gândim la figuri precum Elena Udrea, care a câştigat un mandat de parlamentar la Roman. sau Aurelian Şoric, celebrul fost şef al poliţiei judeţene Neamţ, cel care plângea pe umărul interlopilor din zonă. În această atmosferă post Pinalti, mugurelul de brad liberal se chinuie să prindă rădăcini adânci pe malurile Bistriţei. Dacă reuşeşte sau nu, aflăm din jurnalul său personal.

• M-am săturat de drumurile de munte pe care le-am făcut zilele astea, când a trebuit să însoţesc candidaţii noştri la alegerile locale. Mai bine mi-aş lăsa barbă, mi-aş trage o pălărie şi o iapă corespunzătoare, şi deja aş putea fi un fel de Calistrat Hogaş hălăduind pe coclauri. Cred că aş fi chiar mai câştigat, decât să fac pe pelerinul pe la sfintele moaşte ale circumscripţiilor electorale din judeţ. Apropo, numai la Sihla sau la Sihăstria n-am propus vreun liberal ca stareţ, că în rest i-am pricopsit pe toţi cu câte un vrednic membru al organizaţiei ce cu onor o conduc. Oricum, e clar că, dacă voi pierde alegerile la Piatra sau la Roman, am deja o ofertă de transfer la grupul parlamentar al călugărilor de la Pângăraţi. Deja îmi vine să-mi iau lumea în cap, dar mai aştept, totuşi, o minune în duminica alegerilor.
• Mă tot gândesc la un slogan de campanie adaptat locurilor nemţene. Chiar nu ştiu cu ce să-i ademenesc pe oamenii ăştia. Munţi au, ape limpezi curgătoare au, codri de aramă au. Ce să le propun? Vreun aeroport? Da, dar n-am unde să-l amenajez. Totuşi, parcă ar merge un heliport pe Toaca. Pasagerii şi bagajele să fie urcaţi în spate de alpinişti, ca şerpaşii. Hai că tineretul pune botul la chestii din astea chill, care să le facă pielea găină. Chiar, mâine să iau legătura cu Ticu Lăcătuşu. La urma urmei, el a urcat la aceleaşi înălţimi pe care le atinge şi un Boeing.
• Mi-e dor de fotoliul de la ministerul Mediului. Chiar aş fi fost bun de tehnocrat. Sigur m-ar fi păstrat Cioloş într-un birou ministerial. M-aş fi oferit să mă îngrijesc de toată fauna şi flora din Guvern, că doar mă pricep al naibii de bine la chestii din astea ecologiste. La câte trestii gânditoare sunt pe acolo, e nevoie de un specialist care să le extragă şi valorifice seva geniului. Dar nu e timpul pierdut. Când se întoarce din vizita de la Iaşi, îi ies în cale cu o ramură de măslin. Numai să nu înţeleagă greşit gestul şi să mă trimită vreun pui de ambasador prin Grecia.