Ziua de 9 mai a prilejuit un întreg pelerinaj la cea mai spaţioasă casă a preşedintelui Iohannis, Palatul Cotroceni. Aniversarea Zilei Europei, că despre cea a Independenţei nu s-a vorbit mai deloc, a atras în curtea prezidenţială tot felul de personaje, printre care şi mai mulţi liberali ieşeni. Absolut toţi dintre aceştia au ţinut să facă o poză cu preşedintele şi să comenteze pe Facebook cât de înălţătoarea a fost strângerea de mână a acestuia. Nu au lipsit de la eveniment Dumitru Oprea şi Mihaela Popa, cei doi liberali consemnând în scurte însemnări experienţa avută la reşedinţa iohannistă.

Dumitru Oprea
– Abia am ieşit de la prea impozantul preşedinte ale nostru, al tuturor, Klaus Werner Iohannis. Ca primă impresie, pot spune că grădina dumnealui nu m-a dat pe spate. Păi, faţă de orhideele, panseluţele şi zambiluţele din curtea mea, gazonul lui Iohannis e de-a dreptul auster. Deh, aşa e domnul preşedinte, stil nemţesc, rigoare şi disciplină până şi printre firele de iarbă. Chiar le-am văzut frumos aliniate, ca o gardă de onoare în faţa drapelului Europei. Mi-am permis să iau câteva dintre ele pe bombeu, pentru a le planta acasă, ca suvenir de la marea sărbătoare. Cine ştie, poate prinde şi la mine iarba de preşedinte, că am mare nevoie în campania pentru Consiliul Judeţean. În rest, trebuie să recunosc că m-a încântat mâna pe care mi-a întins-o şeful statului. Avea o structură complexă, humanoidă. De la radius spre ulna, rândul proximal format din osul scafoid, semilunar, piramidal şi pisiform. În aceeaşi direcţie, rândul distal alcătuit din oasele trapez, trapezoid, capitat şi osul cu cârlig. Pe scurt, o minune anatomică.

Mihaela Popa
– Uff, greu s-au mai mişcat funcţionarii ăia de la administraţia prezidenţială, de mi-au trimis invitaţia pe ultima sută de metri. Bugetari, ce vrei! Lasă că venim noi la putere în toamnă şi-i dăm pe toţi afară. Vom privatiza preşedinţia, că aşa nu se mai poate! A trebuit să mă îmbrac şi să mă machiez pe fugă, de parcă n-aş fi ditamai senatorul României, ci o puştoaică grăbită la prima întâlnire. În sfârşit, ce pot să spun despre chermeza de la Cotroceni… multă lume care se înghesuia la poze cu domnul preşedinte, numai eu n-am prins o foto ca lumea. Dar parcă mai încapi de profitorii de imagine? Aşa că, de supărare, m-am retras într-un colţ în care funcţiona un bufet suedez pe bază de produse Nutline. Am băgat în mine o găleată de mieji de răsărită, cât pentru două legislaturi. Cine ştie dacă mai prind marfă de aşa calitate. Din păcate, acum e la modă lanul de rapiţă. În ce hal a ajuns naţia asta!