Iulian Dascălu, regele mall-urilor din România, îşi menţine discreţia specifică oamenilor de afaceri prea bogaţi pentru a-i mai impresiona ce se mai întâmplă în viaţa publică. Spre deosebire de alţi miliardari autohtoni, care au trecut rând pe rând prin furcile caudine ale DNA, Dascălu se dovedeşte a fi un investitor fără probleme din acest punct de vedere. Pe de altă parte, are proprietăţi de 1 miliard de euro, dar şi datorii de 500.000.000 de euro. Cum ar veni, are şi el, ca fiecare dintre noi, rate de plătit. Dar mai multe despre culisele vieţii de magnat am aflat surprinzând un dialog între Iulian Dascălu şi Arborel Cotescu, şoferul limuzinei sale.

Arborel Cotescu: Neaţa, şefu’! Unde mergem? Ar merge oare o cafeluţă la automatul de la Gară?
Iulian Dascălu: Nu ştiu, Arborel, azi nu prea sunt în apele mele. Şi mi s-a cam aplecat de cafeaua de la Gară, hai să mai schimbăm un pic. Ştiu eu un loc în Metalurgie, la un non-stop de fiţe. Stai să-l bag pe GPS, să nu orbecăieşti prin oraş.

Mersi, şefu’. Şi, cum aţi dormit? Păreţi cam tras la faţă.
Eh, iar am făcut binging toată noaptea. Şi totul din cauza lui Obama, care mi-a trimis întregul sezon din Urzeala tronurilor. Dar, scârţar omul, mi-a cerut în schimb să-i ridic un mall în curtea Casei Albe, să aibă de unde-şi lua îngheţată.

Aha, bag de seamă că acolo, la capitala americanilor, e ca la Iaşi, doar că la ei Casa Albă e un fel de Palat al Culturii. Chiar, aţi vizitat palatul acum, după deschidere?
Măi, am fost, dar nu mi s-a părut cine ştie ce. Am văzut că se organizează nu ştiu ce expoziţii prin sălile de acolo. Păi, pot să expună băieţii la greu pe alde Grigorescu sau Tonitza, tot nu se compară cu expoziţiile mele permanente Zara sau H&M, am dreptate?

Corect, şefu’! Şi-ţi mai cer şi 40 de lei ca să faci turul palatului.
Vezi? Eu las intrarea liberă la oameni. Vii, te plimbi prin toate galeriile mallului, mai stai pe-o bancă la soare, mai te tăvăleşti un pic pe iarbă, ce, te costă ceva?

Că mare dreptate aveţi. Spirit filantropic ca la dumneavoastră mai rar! Ia staţi oleacă, am impresia că am ajuns la non-stopul de fiţe din Metalurgie. Cobor eu să iau nişte cafea?
Mi-a trecut cheful şi de cafea. Mai bine fă stânga-mprejur şi du-mă la aeroport. Pentru că tot n-am dormit deloc azi noapte, vreau să recuperez. Încălzeşte oleacă motorul la avion şi mergem în Dubai, acolo unde abia a început noaptea, poate prind şi eu un pui de somn la burjuiul ăla de arab.