Deunăzi ne-a rugat un amic să ne interesăm de un loc într-o creșă pentru juniorul lui. Omul e mutat recent în târg, cu cățel, copil mic și purcel și nu se descurcă în hățișurile administrației noastre. Voia să fie pregătit pentru când va avea nevoie. Ne-am zis că nimic mai lejer. Intrăm pe site-ul Direcției Creșe, luăm lista creșelor cu numerele de telefon aferente și sunăm să vedem ce și cum. Zău? Nimic nu e atât de simplu pe cât ar putea fi. De ce să fie simplu când poate fi greu?

Aberație la creșe
În primul rând, nu există un site al Direcției Creșe, darămite să mai afli și ce condiții sunt, program, costuri și alte asemenea. Am aflat noi până la urmă că sunt 11 creșe mari și late în tot târgul, care adăpostesc 904 copii, adică de vreo 5-6 ori mai puțini decât numărul de copii sub 3 ani din Iași. Culmea e că nu prea am auzit pe multă lume să se plângă că nu sunt locuri în creșe. De grădinițe auzi, nu-i vorbă, dar de creșe nu prea. Mai pe urmă, ne-am lămurit. Creșele noastre au program 8.00-12.00, maxim 14.00. Adică îți trezești copilul dis-de-dimineață, îl îmbraci, îl duci la creșă la 7.30, fugi la muncă, să ajungi până la 8.00, iar la 11.45 îți ceri voie de la șef să fugi la creșă să-ți iei copilul pe care pe urmă îl ții în brațe la birou, că n-ai ce face. În condițiile astea, normal că numărul de cereri de locuri în creșe e nesemnificativ; nu te ajută prea mult. Mai degrabă cauți un bunic disponibil sau o bonă. Iar dacă te mai și uiți la cum arată creșele, nici nu-ți mai vine să-ți duci copilul acolo.

Aproape distruse
Creșa nr. 1 este situată în Podu Roș, pe lângă Liceul Racoviță. Buricul târgului, cum s-ar zice. Ar trebui să fie cea mai dintre cele mai. Și este. Numai nu se dărâmă peste copii, că are structura de rezistență încă solidă. Mâncarea se face în grădinița de alături. Sală de spectacole sau pentru activități sportive nu există. Scrâncioburile și balansoarele din curte sunt distruse, capacele de canal s-au furat de mult, gardul e plin de găuri. E drept, Consiliul Local a alocat într-un final, după ani de discuții, 700.000 lei pentru renovări. Alte creșe, cum sunt nr. 2 sau nr. 9, sunt în plin șantier.

10.000 la grădinițe
Nici situația grădinițelor nu este cu mult mai roză. Aici, părinții au avantajul că mediul privat asigură numeroase alternative, capabile să completeze lipsurile sistemului de stat. Inițiativa privată nu s-a băgat în sectorul creșe, pentru că este mult mai dificil să te înțelegi cu un copil de un an și jumătate decât cu unul de 3-4 ani. De ce să te legi la cap dacă nu te doare? În schimb, grădinițele private merg bine, pe fondul crizei de locuri din cele de stat. În cele 39 de grădinițe din oraș, de stat și private, sunt 9.400 de copii. Aproape toți cei de vârstă preșcolară. Cât e de creșă ăla micul, îl mai poți ține acasă, dar grădinița este o pregătire pentru școală. De grădiniță chiar ai nevoie. Mediul privat asigură vreo 15 grădinițe din totalul menționat. Spunem „vreo”, pentru că sunt vreo 30 private, de fapt, dar jumătate nu există efectiv în evidențele IȘJ. Se cheamă „centre educaționale”, „centre de excelență” sau mai știm noi cum, pentru a fenta prevederile legale, care sunt foarte stricte când e vorba de autorizarea și acreditarea unităților de învățământ private.

Trebuie dublate
Pentru ca un copil să urmeze o grădiniță la „stat”, părinții trebuie să se programeze din timp, dar chiar și așa nu au nicio garanție. Pentru a avea loc toți în grădinițele de stat, ele ar trebui să fie în număr dublu. Or, municipalitatea nu are în plan construirea de grădinițe noi. Abia se găsesc bani pentru renovări și dotări. O grădiniță „de lux”, cum este cea de peste drum de Poliția municipiului, se roagă de ani de zile să i se aloce bani pentru construirea unei anexe care să adăpostească încă o grupă. Nu de alta, dar în loc de 15 copii câți ar trebui să fie într-o grupă, sunt minim 25. E una din puținele grădinițe cu program prelungit, iar poziționarea centrală o face foarte căutată de polițiști, avocați, judecători sau funcționarii instituțiilor din zonă. În aceste condiții, nu ne mai mirăm că în decembrie anul trecut, 12 îngrijitoare de la grădinițe ieșene au câștigat în instanță câte 10.000 de lei. Femeile reclamaseră că muncesc dublu, pe o singură leafă. În loc să supravegheze o singură sală, aveau câte două, în fiecare zi.

Nu-s bani de investiții
Dar de unde să fie bani de extinderi și construcții? Învățământul ieșean are alocate în acest an, prin bugetul local, 208 milioane de lei. O sumă frumușică, dar 164 milioane de lei se duc exclusiv pe salarii, fără a se asigura, după cum am văzut, nici minimul de personal necesar. Alte 25 de milioane se cheltuie pe bunuri și servicii. Pentru investiții ajung doar 15,3 milioane de lei. Bani care trebuie să acopere tot ce înseamnă investiții în creșe, școli și licee. Până și școala de învățători, adică Liceul Pedagogic, stă să se prăbușească. La modul cel mai propriu cu putință. Alocare bugetară – zero. Ar trebui 20 de milioane de euro.