Atunci când francezii s-au apucat de construit celebrele lor catedrale gotice, a fost nevoie de o mână de lucru specializată. Erau construcții laborioase, care cereau specialiști în cele mai variate domenii, mai ales cel al prelucrării pietrei. Nu mai mergea să pui piatră peste piatră, să o zidești la temelie pe scorpia de nevastă a maistrului și să te rogi să nu se dărâme hardughia. Iar într-o epocă în care o bună parte din cunoștințele tehnice ale antichității se pierduse, specialiștii erau foarte bine văzuți. Iar acestora le convenea. Dacă prindeai un contract de construire a unei catedrale, aveai jobul asigurat până la sfârșitul vieții, că pensia nu se inventase încă. Ba lăsai șantierul și la copii și nepoți, că nu terminai o catedrală într-o singură generație. Iar cei mai importanți oameni pe un astfel de șantier, alături de inginer și proiectant, erau zidarii. În fond, piatra reprezenta trei sferturi din materialele folosite. Din acest motiv au apărut și breslele zidarilor, un fel de societăți închise, în care ageamiii nu aveau ce căuta. Erai acceptat cu greu într-o astfel de echipă, pentru că fiecare zidar-șef avea secretele lui și nu-i convenea nici să te lase să-i furi meseria măcar. Asociațiile zidarilor din Evul Mediu, „maçon” în franțuzește, au reprezentat baza pentru actualele asociații masonice.

Organizații secrete

Când cineva pronunță cuvântul „mason”, interlocutorul se gândește de regulă la un șir de idei de genul Noua Ordine Mondială, organizația din umbră care controlează evenimentele de zi cu zi, care pune și dă jos președinți și prim-miniștri, care organizează revoluții și declanșează războaie după bunul său plac. N-o să intrăm într-o polemică la distanță cu diversele site-uri conspiraționiste pe tema asta. E dreptul fiecăruia să creadă ce vrea, iar secretomania organizațiilor masonice va alimenta oricum constant teoriile conspirației. Noi vrem doar să vedem ce hram poartă masonii noștri ieșeni. Pentru că da, avem și noi așa ceva.

Elite îngrămădite

Prima organizație masonică din Iași înființată după 1989 este Clubul Rotary. De fapt, reînființată, că acest club a funcționat și înainte vreme, fiind desființat după venirea la putere a comuniștilor, cărora nu le plăcea nimic din ce avea aspectul unei organizații secrete. Inițiativa reînființării Rotary Iași a aparținut unui om de presă, patronul primului post de televiziune privat din Iași, Ticu Isari. El a fost de altfel și primul președinte al clubului. Teoretic, clubul grupează elita Iașului, cei mai cei din toate domeniile: învățământ, politică, afaceri. Sunt cam 150 de membri ai clubului în Iași. Această elită trebuia să se ocupe în principal cu acțiuni filantropice, astfel încât în Iași să fie bine, iar tot ieșeanul să prospere. De cluburile Rotary din Iași se aude însă extrem de rar și puțini sunt cei care pot spune că au fost ajutați de rotarieni. Ați auzit ceva în ultima vreme de Rotary Iași 2000, Rotary Iași Curtea Domnească, Rotary Alumni sau Rotary Iași Copou? Exact.

Filantropie: 28 perechi de papuci

De fapt, singura acțiune la care rotarienii au participat anul acesta a fost festivalul baloanelor din comuna Ion Neculce, în mai. Atunci, Rotary a organizat o chetă în beneficiul copiilor care frecventează centrul de zi din satul Gănești. Rezultatul chetei a constat în 28 de perechi de papuci de casă, patru așternuturi de pat, fructe, dulciuri și haine. Prin 2014 rotarienii au mai făcut o acțiune la școala „Alexandru Vlahuță”, unde au donat caiete, cărți, buline colorate magnetice, lipici, pixuri, carioci, pastă de dinți, agrafe, clame și altele asemenea. Am spune că e cam puțin pentru pretențiile clubului, dar nu vrem să fim răutăcioși.

Bogați și influenți

Și nu că nu ar fi cine să doneze. Membrii clubului sunt toți unul și unul. Medicul Eugen Târcoveanu, foștii prefecți Spiridon Crețu și Nicușor Păduraru, Ionuț Zlate de la BDO Romania Business Advisory, una din cele mai importante firme de consultanță, actualul președinte al Consiliului Județean, Maricel Popa, Florin Mindirigiu, Eusebia Mindirigiu, Adrian Iurcan, Mihai Datcu, Dumitru Dorobăț, Cezar Caluschi, Gheorghe Nichita, Relu Fenechiu, Alexandru Sălceanu, Carmen Crețu, Daniel Condurache și mulți alții.

Frăția intereselor

Principala preocupare a membrilor Rotary nu este filantropia, după cum ați putut de altfel vedea. De fapt, membrii clubului formează un fel de frăție, sprijinindu-se reciproc. Nu puțini dintre membrii Rotary au ajuns la câțiva ani de la acceptarea în club prefecți, primari, miniștri, parlamentari sau oameni de afaceri prosperi. Odată intrat în club, poți fi sigur că vei avea de câștigat. De intrat însă, se intră greu. Nu poți merge la un club Rotary și să-ți depui CV-ul. De fapt, se intră practic aproape exclusiv pe baza unei recomandări de la un membru mai vechi, care garantează pentru tine. Propunerea este făcută în cadrul clubului, discutată cu membrii acestuia și în situația în care candidatul corespunde, i se adresează o invitație. În principiu, nu trebuie să îndeplinești cine știe ce condiții. Se cere moralitate ireproșabilă, caracter și o situație financiară rezonabilă, care să-ți permită să participi la acțiunile caritabile ale clubului. Cum acestea sunt destul de puține, nu trebuie să fii milionar. Mai ales că nici cotizația nu este mare. Anual, plătești cam 1500 de lei. Sunt partide la care cotizația este mai mare.