Nu mai există niciun dubiu, Traian Dobre este Highlanderul politicii ieşene. După ce a pendulat vreo două mandate de parlamentar de la stânga la dreapta eşichierului politic şi a exersat de-a lungul timpului diverse candidaturi pe plan local, Dobre a încasat un 0,92% din voturile ieşenilor la ultima campanie pentru Primărie, lucru suficient pentru orice politician pentru a-şi pune promisiunile în cui. Dar, nu, Traian Dobre merge mai departe, fiind prezent peste tot, de la Facebook la emisiuni televizate şi editoriale prin ziare. Mai multe despre cel mai activ pensionar din Iaşi, aflăm din jurnalul său personal.

• A ajuns să mă cam plictisească Geoană ăsta. De când l-am adus pe la Iaşi prin campanie, i-a rămas gândul la frumuseţile oraşului nostru drag. Toată ziua mă sună şi mă întreabă de meniul de la Bolta Rece, ce a mai apărut nou, dacă tochitura se mai face după aceeaşi reţetă, chestii din astea, apropouri ca să-l mai invit de câteva ori prin târg. Dar el crede că eu mai am timp şi chef să umblu cu el pe coclauri? Gata, m-am întovărăşit de-ajuns cu ghinionul în campanie, acum am şi eu dreptul la o mică vacanţă, să-mi văd de-ale mele. Am o grămadă de treabă, editoriale, interviuri la prietenul Petru Frăsilă, postări pe Facebook, toate astea mă ţin treaz şi în putere. Hehe, odată pornit la drum, Traian Dobre nu se mai opreşte!
• Mă relaxează emisiunile domnului Frăsilă. E foarte plăcut la dumnealui în studio. E umbră, nu te grăbeşte nimeni să zici ceva deştept, ba poţi să ai clipele de reverie din care, uneori, nici măcar telefonul vreunui telespectator nu te poate deranja. Pentru că şi eu sunt moderator de televiziune, ştiu ce înseamnă meseria asta, cât este de grea, mai ales când e caniculă afară şi nimic nu se leagă în mintea invitaţilor.
• Nu am renunţat la ideea de a revendica strada de la bariera Comat. Pentru mine, e o adevărată uliţă a copilăriei. Acolo am petrecut cei mai frumoşi ani ai adolescenţei mele directoriale, acolo am trăit fiorii primelor atingeri parfumate ale teancurilor de bancnote, de acolo am plecat în frumoasa mea călătorie politică. Acea stradă trebuie să fie a mea şi se va numi Aleea Traian Dobre. Păcat că nu prea mai e trafic pe-acolo, că aş fi băgat o taxă simbolică, să-mi iasă bacşişul pentru poştaşul care-mi aduce pensia.
• Ce chestie, ieri pe la prânz am aţipit oleacă pe terasă. Nu ştiu ce zgomot oi fi auzit, dar m-am trezit brusc şi am strigat: “Prezent! Sunt de acord cu amendamentul colegului, domnule preşedinte de şedinţă!”