Acum ceva vreme, discutam noi, chiar în pagina asta, dacă nu greșim, despre șansa Iașului de a fi un autentic oraș universitar. De faptul că, fără industrie, fără resurse naturale, fără nimic altceva decât numele său și istoria sa de 600 de ani, Iașul trăiește grație zecilor de mii de studenți. E bine și nu prea. În condițiile în care numărul studenților scade continuu în toată țara, odată cu scăderea treptată a populației și a migrației tot mai accentuate a tineretului, studențimea reprezintă o resursă destul de volatilă. Faptul că niciuna din universitățile ieșene nu apare în topurile relevante internațional face lucrurile și mai delicate. Se constată deja o reorientare a tinerilor din Moldova spre alte centre universitare. Vrând-nevrând, ne-am putea găsi, mai devreme sau mai târziu, în situația de a trebui să căutăm altă resursă pentru dezvoltare. Iar cum resurse naturale nu avem, trebuie să ne gândim la ceva ce avem deja și care nu ne costă, la urma urmei. De exemplu, să atragem turiști la Iași.

Potențial avem
Astfel, o astfel de resursă ar putea fi turismul. La urma urmei, Veneția este considerată o zonă defavorizată în Italia, cu o populație din ce în ce mai îmbătrânită și de unde tinerii fug unde văd cu ochii. Cu toate acestea, orice mireasă visează să fie dusă în luna de miere în Veneția, pentru a se plimba cu gondola. Verona nu e nici el cine știe, dar e orașul lui Romeo și al Julietei, ceea ce deja îi asigură succesul ca destinație turistică. Nu suntem nici Veneția, nici Verona, dar avem pretenții de capitală culturală, de capitală a Moldovei, de capitală a mai știm noi ce. Le putem fructifica?

Un motiv
Ani de zile, autoritățile noastre din domeniu s-au lamentat că nu avem infrastructura necesară pentru a aduce turiști. Că altfel… Acum avem un aeroport destul de cochet și de modern. Nu cel mai cel, dar față de ce era acum cinci ani, se vede o diferență clară. De la o cursă spre București în fiecare zi și una spre Viena o dată pe săptămână, am ajuns să avem 16 destinații externe, iar din toamnă vom avea și alte destinații interne afară de București: Timișoara și Cluj-Napoca. Iar faptul nu putea să nu aibă consecințe și în ceea ce privește turismul.

Creștere cu 34%
La urma urmei, aeroportul nu este folosit doar de ieșenii noștri care merg la muncă în străinătate sau de cei vreo 200 de studenți francezi și 400 de tunisieni care urmează cursurile UMF. Statistica spune că în 2012 Iașul primea 186.000 de turiști, iar în anul următor, 183.300. Numărul a crescut la 197.000 în 2014, când a fost dată în folosință noua pistă a aeroportului. Numărul turiștilor în Iași a ajuns la 246.500 anul trecut, atunci când și numărul curselor aeriene a crescut semnificativ. Legăm creșterea numărului de turiști, cu 34% în doar doi ani, de creșterea traficului pe aeroport, pentru că altă explicație este greu de găsit. În ultimii doi ani nu s-a lansat la Iași niciun festival cu impact internațional, nu s-au renovat clădirile istorice care eventual să atragă turiști și nici nu a apărut încă vreun pelerinaj religios major. Și totuși, numărul turiștilor a crescut cu mai bine de o treime.

Străinii sunt miza
Deci, e bine? Pe scurt, nu. Mai pe larg, nu e bine deloc. Iar în detaliu vom vorbi în continuare de ce și cum. Nu e nevoie să fii laureat al premiului Nobel pentru economie pentru a observa că cei mai mulți bani într-un oraș îl aduc turiștii străini. Românii cheltuie mult vara la mare și de Revelion la munte, dar în turismul „de peste an” sunt destul de zgârciți. La târgurile ieșene de oale și ulcele sau de icoane și vin, vânzătorii vin din alte orașe, iar cumpărătorii sunt în principal ieșeni. Aceste târguri scot bani din Iași, nu aduc. Pelerinii veniți de hramul Sfintei Parascheva nu vin să petreacă, ci să se închine. Mai mult de cafea nu prea ai ce le vinde, că până și mâncarea și-o aduc de-acasă. Iar de înnoptat, înoptează la coadă la sfântă, nu la hotel. Turiștii veniți special să vadă Palatul Culturii și biserica Trei Ierarhi stau aici doar de dimineață până seară. Turistul străin e altceva. El vrea să vadă tot ce e de văzut, vrea să guste o țuică și o tochitură cu mămăligă care pe noi nu ne impresionează și e dispus să dea bani pentru orice crede că merită văzut. Dacă ne-am pune o tonetă lângă obeliscul leilor și am tăia bilete turiștilor străini pentru dreptul de a se fotografia acolo, am face un ban grămadă destul de repede. Nu contează că nimeni nu te poate opri să fotografiezi obeliscul dacă așa ai chef. Turistul străin scoate banul dacă i se cere, mai ales dacă îi prezinți și o legendă frumoasă despre primul monument de for public din Iași. Nici n-ar băga săracul de seamă că monumentul nostru abia are 180 de ani, pe când Stonehenge-ul lui are 5.000.

Statistica nu minte
Or, din punctul de vedere care contează cel mai mult, cel al turiștilor străini, stăm prost. În 2013, România a atras 1,6 milioane de turiști străini. Dintre aceștia, doar 23.370 au venit la Iași. Adică 1,46%. Nici măcar cât ar fi media națională, de 2,5% pe județ. Degeaba suntem oraș cu pretenții, că nimeni nu pare să bage chestia asta în seamă. În anul menționat, peste 40% dintre turiștii străini au ales Bucureștiul. O cincime a mers în patru județe din Ardeal: Brașov, Timiș, Sibiu și Mureș. Iar lucrurile nu s-au schimbat nici acum. Anul trecut, din 2,2 milioane de turiști străini veniți în România, doar 41.900 au ajuns la Iași. E drept, creșterea pare spectaculoasă: numărul turiștilor străini veniți la Iași a crescut cu 80% în doi ani, dar procentul din total țară abia a ajuns la 2%. Bucureștiul a atras 920.000 de turiști străini. La mare distanță, Brașovul a convins 158.250 de străini să-și cheltuiască banii sub poalele Tâmpei, Sibiul – 110.500, iar Mureșul – 92.000. Primele cinci județe după București din punctul de vedere al numărului de turiști străini atrași sunt din Transilvania. Și zău dacă înțelegem ce au așa special Bihorul sau Aradul.

100 euro/zi
Frustrant este totuși altceva. Am înțelege ca Timișoara, Sibiul sau Cluj-Napoca să atragă mai mulți turiști interesați de trecut. Orașele din Ardeal au un aer medieval apropiat de ceea ce se așteaptă turistul occidental să vadă, cu clădiri mai vechi ca ale noastre și mai bine păstrate. Totuși, și în Ardeal, și în Iași, turistul tot atât stă. Puțini se duc în Cluj-Napoca și cad pe spate de cât de splendid e orașul, încât se decid să stea acolo o săptămână. Turistul străin venit în România, indiferent unde, este turist de city-break. Vine să stea un weekend. Mai exact, 2,5 zile, în medie. În prima zi vede ce e de văzut ca atracție turistică, noaptea se duce într-un club să vadă frumusețile locului, a doua zi își revine din mahmureală și se întoarce acasă, pentru ca luni să se ducă din nou la muncă. În intervalul ăsta, cheltuiește cam 100 de euro pe zi. Asta ar însemna că turiștii străini au adus anul trecut la Iași cam 10,5 milioane de euro, ceea ce e mai nimic și te miri ce.

Nu ne facem reclamă
După cum am văzut, Iașul se află undeva la un sfert din Brașov din punct de vedere al numărului de turiști străini. Bine, Brașovul are oleacă de munte, oleacă de Poiană, niște urși și un centru vechi, dar astea contează prea puțin. Englezul nu va veni să-și facă vacanța de iarnă la Brașov, când de aceiași bani se poate duce în Elveția sau Austria, care au munți mult mai spectaculoși decât ai noștri. Orice oraș poate fi terminat în două zile, iar Brașovul nu face excepție. Marea diferență este însă făcută de promovare. Iașul nu se promovează nicăieri, de ai impresia că de-al naibii vrem să ținem străinii departe. Avem noroc de cei veniți pentru afaceri, care reprezintă aproape trei sferturi din total. Cei vreo 10-12.000 care vin totuși să vadă Iașul turistic ajung probabil aici din greșeală. Clujul ne bate cu o mână legată la spate când e vorba de promovare turistică. Acum câțiva ani, Iașul era plin de reclame la orașul din inima Transilvaniei. Ideea lor de anul trecut, de a oferi bilete gratuite la festivalul Untold donatorilor de sânge a făcut înconjurul Europei, „ținutul vampirilor” beneficiind de o reclamă gratuită extrem de eficientă. Clujul a primit chiar și o mențiune specială din partea AdWeek, publicație specializată în analiza reclamelor.

Alții „se vând” inteligent
Nu ne place să ne tot raportăm la Cluj-Napoca, dar cazul orașului transilvănean poate constitui un model. Și ei au aceeași problemă ca și noi: nu sunt o destinație de vacanță, ci de city-break. Ca urmare, au încercat să umple tot anul de evenimente, suficient de multe încât oricând ai ajunge în Cluj să ai la ce participa. Festivalul Untold este deja cunoscut în Europa, deși este încă nou. Gala Operei reprezintă un alt eveniment căruia îi fac reclamă. Au încheiat un parteneriat cu Autoritatea Națională pentru Turism în vederea promovării Salinei Turda. Nu-ți place muzica electronică, dar poate vrei să respire un aer curat în „cel mai frumos loc subteran din lume”, nu? E formula folosită de publicația Business Insider pentru a descrie una din atracțiile Clujului. Publicația a plasat salina pe locul 22 în lume în topul celor mai spectaculoase destinații turistice din lume. Din nou, e vorba de un obiectiv în care stai doar o zi.

Reclamă online
Clujul se promovează. Noi nu o facem. De ce? E scump? Depinde ce înțelegem prin scump. Campanile de promovare au ca principal motor acum mediul online. Prezența la târguri de turism, deși folosită intens de orașe sau județe, este puțin eficientă. Oamenii nu vizitează un târg de turism pentru a alege unde-și vor petrece viitorul week-end, ci pentru a-și stabili destinația de vacanță. Or, România nu este o destinație standard de vacanță, iar Iașul cu atât mai puțin. Turistul nu are efectiv ce face la Iași mai mult de două zile. Cel care vrea să-și programeze o ieșire de weekend în străinătate folosește internetul. Promovarea online are avantajul că ajunge ușor tocmai la acest segment de public: tinerii care vor să bifeze cât mai multe destinații în cât mai scurt timp. O campanie de promovare online poate costa oricât. Inclusiv zeci sau sute de mii de euro, dacă vrei neapărat să spargi banii publici. O firmă de profil prezenta însă la un moment dat costul unei campanii destinate promovării unui nou model de autoturism, dar ideea este aceeași și pentru turism. O campanie de lansare adresată tinerilor între 18 și 25 de ani, decentă, nu extraordinar de agresivă costă cam 3.800 de euro pe lună. Cu banii ăștia, sloganul orașului ajunge la aproximativ 100.000 de oameni. Unul din o sută dacă va alege Iașul ca destinație de weekend, ar însemna 1.000 de turiști x 2,5 zile în medie x 100 de euro/zi. Veniturile orașului ar fi de 250.000 de euro. Unul din 1000 dacă vine la Iași, și tot ieși pe plus. E chiar așa de mult? Bineînțeles că metodele pot fi combinat, incluzând publicate în presa tradițională din străinătate (ziare și tv). Soluții sunt, voință mai trebuie.