Săptămâna trecută a fost o perioadă destul de plină de evenimente. Mai mici, mai mari, de rezonanță națională sau banalități de provincie. Frunzărind ziarele, două știri ne-au sărit în ochi. Teribil de asemănătoare în esența lor, deși aparent fără nicio legătură între ele. Președintele Senatului, Călin Anton Popescu Tăriceanu și-a folosit funcția pentru a sări peste rând atunci când a avut nevoie să-și schimbe permisul de conducere. Nu comentăm și noi, că l-au înjurat destul sutele de oameni care stăteau disciplinat la coadă. Cealaltă este despre Florin Constantin, membru al trupei Divertis, care și-a pierdut apartamentul în explozia blocului din Copou. Rămas fără casă, Constantin protesta indignat pe Facebook împotriva teancului de hârțoage care li se cer sinistraților pentru a putea primi ajutorul numit, culmea, „de urgență”. Ambele știri pleacă de la același lucru: birocrația care ne mănâncă zilele.

Nu-i eficiență
Ne plângem că în România sunt prea mulți bugetari, ceea ce secătuiește resursele statului. Sunt birouri în care din trei oameni, unul plimbă hârtii și atât, fără doar și poate. Dar ceilalți doi sunt cocoșați de sutele de hârtii pe care trebuie să le completeze în fiecare zi. Sute de hârtii care ar putea pur și simplu să nu existe. Soluția la problema birocrației nu este să fie dați afară oamenii, pentru că cei rămași trebuie să muncească dublu. Implicit, oamenii care așteaptă acele hârtii au mai mult de așteptat și cozi mai lungi de înfruntat. Soluția este doar simplificarea birocrației. Atât. Nu zicem că președintele Senatului ar fi trebuit să stea la o coadă imensă pentru a-și schimba permisul de conducere. În fond, e al doilea om în stat și e de presupus că are de muncit pentru țară. De exemplu, ar putea veni cu o propunere legislativă care să rezolve problema cozilor de la înmatriculări și premise, nu?

Urgență și nu prea
Apoi, citind știrea despre bietul Florin Constantin, ne-am crucit. Dom’le, omului i-a fost făcută praf casa. De unde să mai găsească acte? Cum poți să ceri zeci de documente pentru un ajutor de urgență? După noi, ar fi fost necesar ca omul să prezinte doar cartea de identitate, pentru a demonstra că locuia în blocul cu pricina. Din raportul făcut de Inspectoratul Județean pentru Situații de Urgență, funcționarul însărcinat cu problema putea extrage estimarea pagubelor produse la apartamentul doișpe și gata dosarul pentru ajutor de urgență. Simplu, nu? Omenește vorbind, ce-ar trebui mai mult decât să dovedești că locuiești în blocul distrus?

Traseu halucinant
Legea noastră spune însă că pentru un ajutor de urgență, este necesară redactarea unei cereri. După înregistrarea acesteia, se face o anchetă socială care să certifice că omul are o problemă. Ancheta socială se avizează de primar și prefect. De la Prefectură, dosarul pleacă la Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială, care-l trimite la Agenția Națională de profil. La rândul său, ANPIS trimite dosarul la Ministerul Muncii. Acesta redactează proiectul de hotărâre de Guvern, care trece pe la Ministerul Justiției și cel al Finanțelor, spre avizare. După avizare, ajunge pe masa Guvernului, care emite hotărârea necesară. Pe urmă, în baza hotărârii de Guvern, Ministerul Finanțelor virează banii la Direcția Județeană a Finanțelor, care trimite scrisoare acasă omului să vină să-și ia banii. Cum, care casă? Aia din buletin, aia care nu mai există. E ajutor de urgență, da?

Hârțogăraie
Na, că am reușit deja să ne enervăm. Hai să vă enervăm și pe dumneavoastră, povestindu-vă ce trebuie să faceți pentru a obține un pașaport. E simplu. Mergeți pe bulevardul Primăverii, pentru a depune cererea. Puteți să vă programați online, ca să nu stați la o coadă mai mare de 50 de persoane. Depuneți cererea, cu actele necesare și contra unei taxe, primiți pașaportul prin poștă, acasă. Atât programarea online, cât și posibilitatea de a primi pașaportul prin poștă au fost introduse relativ recent, tocmai în ideea accelerării procedurii. Doar că nu s-a lucrat exact la problema de bază. Taxa nu se poate plăti la Serviciul pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor, ci trebuie achitată la Trezoreria municipiului, pe bulevardul Ștefan cel Mare. Legea nu permite Serviciului de Pașapoarte să încaseze taxe. Nu ne întrebați de ce. E una din multele ciudățenii ale legislației noastre. Deci, un drum în plus. Dosarul trebuie să cuprindă cartea de identitate, certificatul de naștere în original, dovada achitării taxei și pașaportul anterior, dacă există. La ce trebuie certificatul de naștere? Naiba știe. Codul numeric personal există deja pe cartea de identitate. Dar, se cere.

Alergătură infernală
Pentru înmatricularea unei mașini cumpărate în România, deci cea mai simplă variantă, ai de alergat mai ceva ca atleții la maraton. Îți trebuie cartea de identitate, în original și copie. Cererea de transcriere auto, pe care totuși o poți descărca de pe net. Apoi, fișa de înmatriculare pentru radiere ștampilată și semnată de către primăria vânzătorului și cea pentru înscriere, ștampilată și semnată de primăria cumpărătorului. Pe urmă, asigurare nouă RCA, chitanța pentru taxa de înmatriculare, plătită la primărie, chitanța pentru certificatul de înmatriculare, plătită la CEC, eventual și chitanța aferentă taxei pentru plăcuțe cu numere preferențiale, plătite la Serviciului de înmatriculări auto. Trei chitanțe, trei locuri diferite în care trebuie să plătești. Mai vii cu adeverința care să ateste nerestituirea taxei de poluare sau decizia de calcul și chitanța aferentă plății timbrului de mediu, în original și copii (astea se fac la noul sediu de pe Nicolae Iorga, la fostul sediu al Vămii, dar nu se pot obține într-o singură zi, întreaga procedură durând 2-3 zile lucrătoare). A, să nu uităm. Mai trebuie și contractul de vânzare-cumpărare sau factura. Vă ajunge? Iar aceasta este cea mai simplă situație, și simplificată, pe deasupra. De luna trecută, nu mai e nevoie să prezinți autenticitatea RAR pentru mașinile înregistrate în România sau dovada plății impozitului de către vânzător. A, iar taxa pentru eliberarea certificatului de înmatriculare poate fi plătită și prin internet banking.

Jale la pensionare
Să vă spunem și de actele necesare pentru dosarul de pensionare? Măcar să știți ce vă așteaptă și cum se îngrijește statul român de condiția fizică a sexagenarilor, dându-le posibilitatea să alerge în zeci de locuri. Îți trebuie cerere, carnetul de muncă în original și copie, adeverințe privind vechimea în muncă, adeverință privind sporurile cu caracter permanent, adeverință privind condițiile de muncă deosebite, carte de identitate, certificat de naștere, certificat de căsătorie, livretul militar, diploma de absolvire a învățământului universitar, acte pentru dovedirea calității de revoluționar sau persecutat politic, dacă e cazul. La ce e nevoie de certificatul de naștere? Doar scrie în buletin câți ani ai. Dar cel de căsătorie la ce e bun? Nu-ți mărește pensia dacă ești însurat. Adeverințele privind vechimea în muncă trebuie luate de la fiecare loc de muncă avut. Dacă s-a desființat combinatul, ați încurcat-o. Trebuie să căutați actele doveditoare pe la Arhivele Statului, dar nu e sigur că se găsesc. Iar toate adeverințele astea vi se cer deși există un Inspectorat Teritorial de Muncă unde orice firmă trebuie să anunțe când l-a angajat pe Popescu și când a plecat acesta. Altfel spus, ar fi suficient ca funcționarii de la Casa de Pensii să ceară de la ITM o listă cu locurile de muncă pe care le-ați avut.

De ce?
Nu mai discutăm de infernul care vă așteaptă dacă vă trebuie cardul de sănătate, iar el nu v-a venit prin poștă sau, mai rău, l-ați pierdut. Ați auzit probabil de cazurile unor români aflați efectiv pe moarte pentru că nimeni nu știa cine trebuie să le elibereze cardul de sănătate. Nici de cozile care se formează în fiecare lună la Direcția Finanțelor, când vin reprezentanții firmelor să depună teancul de declarații cerut de Fisc. La ce e nevoie de toate astea? Doar ca să aibă și funcționarii o pâine? În multe situații vi se cere cazierul judiciar. De ce nu-l cere instituția interesată de la Poliție? De ce e nevoie să stea omul la ditamai coada la Poliție, pentru a-și primi cazierul? De ce e nevoie ca taxele să fie plătite în zece locuri diferite? Nu s-ar putea plăti toate online sau la instituția cu care ai treabă? Ba s-ar putea. La ce e nevoie la înscrierea copilului la creșă de adeverințe de la locul de muncă al părinților sau de adeverința de la ANAF că nu realizează venituri? Oricum nu te scutește nimeni de taxa pentru hrană.

Suntem sufocați
De ce trebuie să vin cu adeverința dată de Casa de Pensii cu privire la stagiul de cotizare realizat, atunci când depun dosarul pentru indemnizația de creștere a copilului? Nu se poate verifica direct în sistem? Ba, sigur că se poate. Doar că am moștenit o birocrație de tip sovietic, în care statul trebuia să știe tot despre cetățean, o birocrație care nu se poate dezlipi de hârtia ștampilată nici acum, în secolul informaticii. La celebra „comisie de tăiat hârtii” înființată de Guvernul Cioloș, românii au trimis până acum peste 3.300 de propuneri de simplificare a birocrației. Ca să vedeți cât e de lucru. A fost adoptată până acum o singură ordonanță de urgență pentru simplificarea unor proceduri și eliminarea unui teanc de copii cerute la diverse instituții. Dar mai e mult până departe.

Guvernul cere ajutorul cetățenilor
Pe maisimplu.gov.ro oricine poate propune Guvernului ce hârtii să dispară, bineînțeles argumentând de ce ar trebui să se întâmple acest lucru. Site-ul este făcut în wordpress și este foarte ușor de folosit. De asemenea, la această adresă puteți vedea și propunerile făcute de alte persoane.