În caz că încă nu ați băgat de seamă, tocmai ce s-a terminat oficial vara și a început, la fel de oficial, toamna. Dacă v-ați făcut concediul de vară, sperăm că v-ați întors cu bateriile pline și bine bronzați, fie cu bronz de mare, fie cu bronz de munte, care se zice că ține mai mult și e și mai estetic. Iar dacă ați pățit ca noi, iar șeful și-a dat seama că are nevoie de dumneavoastră taman în plină lună august, consolați-vă cu gândul că nu sunteți singuri. Or, dacă a venit toamna, iar anul este bisect, știți foarte bine ce urmează: ultimul mare eveniment al anului. Nu, nu Crăciunul și nici Revelionul. Ne refeream la apropiatele alegeri parlamentare. Acuși veți fi chemați la vot pentru a vă încredința destinele pe viitorii patru ani vreunui partid, în cel de-al optulea legislativ postrevoluționar. Haideți să vedem deci împreună ce ne așteaptă tura asta.

Cum se alege data
Pentru început, să clarificăm un mic aspect oarecum amuzant. Alegerile din acest an se vor desfășura pe 11 decembrie. Primele alegeri de după Revoluție au avut loc în mai 1990. Următoarele, pe 27 septembrie 1992. Celelalte scrutinuri s-au desfășurat pe 3 noiembrie 1996, 26 noiembrie 2000, 28 noiembrie 2004, 30 noiembrie 2008 și 9 decembrie 2012. Au fost voci care acum 4 ani au reclamat faptul că alegerile se organizează tot mai târziu. Voci similare s-au auzit și anul acesta, spunându-se că o să ajungem până la urmă să votăm de Crăciun. Într-adevăr, cam așa și este, pentru că alegerile nu pot fi organizate la o dată anterioară celor precedente. Cu alte cuvinte, dacă anul ăsta alegerile se țin pe 11 decembrie, peste 4 ani ele vor avea loc cel mai probabil pe 12 decembrie, în 2024 – pe 14 decembrie și așa mai departe.

Corect constituțional
Totuși, nu trebuie să vă îngrijorați. Vom ajunge să votăm de Crăciun abia în 2044, când data previzibilă a alegerilor va cădea fix pe 24 decembrie. De ce se întâmplă asta? Acum 4 ani, când alegerile au fost tot în decembrie, au fost unii care au cerut devansarea lor, pentru a fi fixate prin octombrie sau cel târziu noiembrie. În orice caz, într-o lună în care să nu existe riscul de a înota prin nămeți pentru a ajunge la secția de vot. Parlamentarii s-au opus, invocând Constituția, care spune că mandatul este de 4 ani, iar alegerile se desfășoară în cel mult trei luni de la expirarea acestuia. Deci, alegerile se pot organiza doar după ziua în care expiră mandatele. Au fost acuzați că, pur și simplu, nu vor să rateze nici măcar ultima zi de leafă, pentru că aceeași Constituție spune că mandatul se prelungește doar în stare de mobilizare, război, asediu sau urgență. Până la urmă, Curtea Constituțională a zis că așa e, parlamentarii au dreptate. Și uite de-aia votăm din ce în ce mai târziu, de la un scrutin la altul. Dacă nu se schimbă Constituția, în 2044 ne așteaptă alegeri de Crăciun. Mă rog, am fi putut face ca suedezii, care au trecut în constituția lor că alegerile se organizează într-o duminică de septembrie. Mda, doar că parlamentarii lor nu fac atâtea fasoane ca ai noștri.

Fără anticipate
Dacă nu am vorbi de parlamentarii noștri, pe care îi știm cu toții prea bine, am putea să-i lăudăm că au reușit să mențină un sistem politic stabil. Niciodată după 1990 nu au avut loc alegeri anticipate. De fapt, ultimele alegeri anticipate în România au avut loc în 1948, când schimbarea de regim a impus schimbarea Constituției și organizarea de noi alegeri, după mascarada celor din 1946. Faptul că nu am avut niciodată alegeri anticipate după 1990 se poate datora înaltei conștiințe civice a aleșilor noștri, care nu vor să pună țara la cheltuieli inutile și să o expună haosului politic sau dorinței acestora de a nu-și risca scaunul de deputat sau senator. Dumneavoastră decideți răspunsul corect.

Și prin corespondență
La alegerile din decembrie, sunt așteptați la urne 18.273.047 de alegători. Cel puțin, atâția erau înscriși pe 5 septembrie în Registrul electoral, actualizat cu datele trimise de primarii din teritoriu. Asta, în ceea ce privește alegătorii din țară. Din diaspora, până acum au depus cereri de înscriere în Registrul electoral 8.364 de alegători români cu domiciliul sau reședința în străinătate. Dintre aceștia, 6.205 au optat pentru votul prin corespondență, iar 2.519 pentru votul în secțiile de votare amenajate prin ambasadele României din 33 de țări. Registrul electoral este de altfel o inovație introdusă special pentru alegerile din acest an, rolul său principal fiind de a stabili numărul necesar de secții de vot.

742.862 de votanți la Iași
Datele din acest registru sunt totuși discutabile. La noi, de exemplu, comuna Moșna, care are un singur sat și acela vai de capul lui, are oficial 8.306 votanți, pentru care vor trebui amenajate măcar 5 secții de votare. Legea impune să se organizeze o secție la 1.500-2.000 de votanți. În Moșna trăiesc de fapt doar 1.800 de oameni. Restul sunt basarabeni care și-au făcut buletinul acolo, dar care n-au niciun gând să se stabilească în Moșna. Iar situații similare mai sunt, la Grajduri, de exemplu. Una peste alta, județul nostru are 742.862 de votanți, din care 303.316 locuiesc în municipiul Iași. Firește, cifrele se schimbă constant, pe măsură ce primarii îi adaugă pe cei care împlinesc 18 ani și îi șterg pe morți.

Explicații
Firește, și cifra de 18 milioane de alegători este mult umflată. Ce se întâmplă la Moșna se întâmplă și în alte părți din țară. Apoi, românii plecați la muncă în străinătate nu prea au obiceiul să anunțe la primării că au plecat. Legea le-o impune, dacă lasă copii în urmă, în îngrijirea altor rude, chiar dacă acea rudă este soția. Puțini sunt însă cei care o și fac, așa că ei continuă să fie înregistrați și ca viitori votanți. Ar fi vorba de vreo 3-4 milioane de oameni, fără a-i mai socoti și pe basarabenii domiciliați oficial în România, dar plecați și ei la muncă în străinătate.

442 parlamentari în total
Acești 18 milioane de oameni vor avea de ales 308 deputați și 134 de senatori. Cândva a fost organizat un referendum în care populația a cerut cu o majoritate zdrobitoare ca Parlamentul să fie compus dintr-o singură cameră, cu cel mult 300 de membri. Cum însă legea nu prevede la noi obligativitatea punerii în practică a rezultatelor unui referendum, cu excepția celui de demitere a președintelui sau primarului, rezultatele votului din 2009 au rămas doar cu titlu consultativ. Oricum, măcar legea actuală nu va mai permite monstruozitatea din 2012, când Parlamentul nostru a ajuns să aibă la fel de mulți membri ca Bundestag-ul, deși populația României este de peste 4 ori mai mică decât a Germaniei.

Iar pe listă
Partidele noastre au renunțat la ideea de vot uninominal, care s-a dovedit nepractică. Din acest an, se va reveni la votul pe listă. Alegătorii nu mai pot alege decât partidul favorit, fără a avea controlul asupra componenței viitorului Parlament. Dacă un partid îl pune pe omul dumneavoastră favorit în fruntea listei, iar în rest numai penali și cocalari, îi votați la pachet și pe ei. Firește, ar fi existat soluție și pentru această problemă, prin votul uninominal pe liste. Altfel spus, fiecare candidat de pe lista unui partid ar fi avut propria căsuță în care să puneți ștampila. Votul dumneavoastră ar fi contat o dată pentru a stabili procentul de voturi aferent fiecărui partid, iar a doua oară pentru a stabili cine intră efectiv în parlament. Poziția pe listă n-ar fi avut nicio importanță. E un tip de vot mixt practicat în democrații mai vechi. E mai corect, dar și numărătoarea voturilor este mai complicată. De aici și costuri mai mari și acuze mai dese de fraudă.

16 partide
Dacă nu cumva se va mai anunța vreun partid până la campania electorală, anul ăsta veți avea de ales între 16 partide. Majoritatea sunt oficial de dreapta: PNL, UDMR, ALDE, M10, PMP, PRM, Partidul România Unită, Partidul Național Român, Partidul Național Democrat. În centrul spectrului politic s-ar încadra Uniunea Salvați România, PNȚCD, Partidul Verde și Partidul Ecologist Român. Stânga se va prezenta cu trei partide, PSD, Partidul Social Românesc și Partidul Socialist Român. Ultimul sondaj care ne-a căzut în mână, făcut la începutul lunii august de Centrul Internațional Antidrog și pentru Drepturile Omului, situa pe primul loc PSD, cu 35,76% din intențiile de vot, urmat de PNL cu 32,33% și, la mare distanță, ALDE – 8,2%, USR – 8,1%, PMP – 7,7% și UDMR – 5,1%. Acestea ar fi singurele partide care ar intra în parlament. Dacă acestea vor fi și procentele din voturile românilor pe care partidele le vor primi în decembrie, în viitoarea Cameră a Deputaților, PSD va avea 113 mandate, PNL – 103, ALDE și USR – câte 26, PMP – 24, iar UDMR – 16. În cazul Senatului, ar fi 49 de parlamentari PSD, 44 – PNL, câte 11 din partea ALDE, USR și eventual PMP și 7 sau 8 UDMR. De aici încolo, puteți face calcule pentru a vedea cine va face parte din viitorul Guvern. Până la urmă, ăsta e scopul alegerilor: să desemneze partidul sau partidele care vor conduce România pentru viitorii 4 ani. Puteți fi siguri că partidele tocmai calcule dintr-astea își fac acum.

Beneficiile unui parlamentar
Că partidele se bat să câștige alegerile pentru a ne asigura tuturor o viață frumoasă și liniștită nici nu încape discuție. Câtă vreme le votăm, înseamnă că măcar sperăm ca la asta să se gândească. Dar candidații? De ce se zbat să ajungă pe liste, pe o poziție cât mai confortabilă, care să se transforme în urma alegerilor într-un fotoliu de parlamentar? Păi, să enumerăm puțin beneficiile deputaților și senatorilor, într-o ordine oarecare. De exemplu, parlamentarii muncesc doar 6 luni pe an. Profesorii au și ei peste 4 luni de vacanță anual, dar în acea perioadă au de lucru de le sar ochii. Deputații și senatorii, nu. A, leafa merge oricum, ca și în situația în care parlamentarii chiulesc de la serviciu. De fapt, nu le cere nimeni să semneze prezența. Pot merge la muncă doar în ziua de leafă, dacă așa vor. Indemnizația de parlamentar e de vreo 7.000 de lei, dacă persoana în cauză nu ocupă nicio funcție de conducere în Senat sau Camera Deputaților. Un șef de comisie are 21.000 de lei brut, adică vreo 16.000 lei net. Președintele Senatului și cel al Camerei Deputaților câștigă vreo 17.000 lei net.

Bani frumoși
Pe lângă indemnizație, parlamentarii mai primesc o sumă echivalentă pentru organizarea cabinetului din teritoriu. Pentru această sumă forfetară nu li se cere nicio justificare contabilă. Pot nici să nu-și angajeze vreun consilier, banii îi iau oricum. Se mai adaugă vreo 5.000 de lei lunar pentru a-și asigura cazarea în București, dacă nu vor să stea la hotelul dedicat parlamentarilor. Iar de 1.200 de euro îți închiriezi un apartament bun și îți mai și rămân bani. Parlamentarii au renunțat benevol la mașinile de serviciu. În schimb, și-au atribuit câte 1.400 lei lunar pentru transportul în teritoriu, bani pe care îi justifică simplu, prin declarații pe propria răspundere. Pentru un deputat din Timișoara, banii abia ajung pentru câte un drum săptămânal dus-întors, cu trenul, la clasa întâi. Pentru unul din Prahova sau Ialomița, banii pe două luni ajung pe tot anul. Nu putem încheia fără a aminti și de celebrele pensii, pe care și le-au votat anul trecut. Când vor împlini vârsta standard de pensionare, parlamentarii vor beneficia și de un supliment special. Pentru un mandat complet, de 4 ani, pensia specială va fi de 1.850 lei, adăugată la pensia normală. Pentru două mandate, se ajunge la 3.700 de lei. Pentru trei mandate sau mai multe, 5.500 de lei lunar. Parcă merită să te agiți puțin să prinzi un loc pe liste, nu?