Acum vreo doi ani, șefii de atunci ai Consiliului Județean anunțau fericiți că Uniunea Europeană a acceptat să finanțeze modernizarea aeroportului, un proiect de 56,7 milioane euro. Din total, 38,7 milioane euro erau fonduri nerambursabile. Cu alte cuvinte, noi modernizam aeroportul pe banii noștri, UE ni-i deconta. Deci, rămâneam cu teșchereaua plină. Imediat s-a și pus problema cum cheltuim acești bani și s-au găsit numeroase destinații: continuarea lucrărilor la aeroport, modernizarea drumurilor județene, reabilitarea și dotarea celor 6 spitale din subordinea CJ și tot așa. Ar fi trebuit ca banii ăștia să fie de cauciuc pentru a ajunge peste tot. Conducerea de acum a CJ are aceeași dilemă, constatând valabilitatea legii economice care spune că nevoile vor fi mereu mai mari decât resursele. Nu dăm sfaturi, dar ne gândim că una dintre urgențele majore ale Iașului este reabilitarea Spitalului de Copii „Sf. Maria”. O facem? Dacă da, cu ce bani?
20 de secții
Spitalul de Copii a fost înființat în 1970, preluând în actualul său sediu secțiile de pediatrie de la alte spitale, cum era cel Israelit, transformat în maternitatea „Elena Doamna” sau „Sf. Spiridon”. De la 7 compartimente existente pe atunci, a ajuns acum la peste 20 de secții, laboratoare și altele asemenea. În majoritate, clinicile sunt unice pentru toată zona Moldovei. De fapt, unic este practic tot spitalul, dintre unitățile sanitare ieșene având una dintre cele mai ridicate adresabilități. Ajung aici bolnavi minori din toate județele Moldovei, ba și câteva zeci de străini rătăciți prin zonă.
30.000 de copii
În cifre, spitalul înseamnă 652 de paturi pentru spitalizare continuă, 70 de paturi rezervate însoțitorilor și 20 de paturi pentru internarea de zi. Iar de aici încolo încep problemele. Anual, sunt internați cam 30.000 de copii, în medie o internare durând ceva mai mult de 6 zile. Pentru a fi mai clar, intră pe ușile spitalului câte 80 de copii zilnic, iar durata medie a internării înseamnă că gradul de ocupare a paturilor este de aproximativ 80% în permanență. Și discutăm de situația normală, cea de zi cu zi. La o epidemie, chiar de mică amploare, spitalul devine arhiplin. Asta, în ceea ce privește copiii, care sunt pacienții obișnuiți.
Din alte județe
Cu excepția adolescenților, pacienții sunt însoțiți de părinți. Este cazul cam a 80% dintre pacienți. Cu alte cuvinte, la 30.000 de pacienți anual se mai adaugă și 24.000 de aparținători. Când e vorba de copii mici, mamele rămân în spital, chiar dacă sunt din Iași. Ce mamă și-ar lăsa singur copilul, chiar știindu-l bine îngrijit? Or, după cum am spus deja, aparținătorii au la dispoziție doar 70 de paturi. Asta duce la o rată de utilizare de 340%. Formularea este cam seacă, într-adevăr. Ea înseamnă de fapt că părinții micuților internați dorm în pat cu ei, pe câte un scaun sau chiar pe jos. Pentru unii, situația este de-a dreptul tragică, pentru că 30% dintre pacienți și mulți dintre aparținători provin din alte județe ale Moldovei. Cum 60% dintre pacienți provin din mediul rural, ne putem da lesne seama că este vorba de oameni de condiție modestă, care nu-și permit să înnopteze nici la cel mai modest hotel. Imaginați-vă cum ar fi să dormiți, alături de alți părinți, într-un salon aglomerat, timp de 3-4 nopți, fără posibilitatea de a face măcar un duș.
Condiții grele
Iar până acum am vorbit doar de internările în sistem continuu. Să mai pomenim și de cei 35.000 de copii care ajung anual în Unitatea de Primire Urgențe? Jumătate dintre ei rămân internați. Pe scurt, condițiile din spital sunt groaznice, iar Facebook-ul este plin de imagini filmate din interior. Într-o clădire în care renovările făcute în 46 de ani s-au rezumat la dezinfecții și văruit, în care atunci când apare câte un aparat nou oarecare sau o simplă trusă de chirurgie este sărbătoare, faptul că doar 130 de pacienți mor în decurs de un an este un adevărat miracol. Orice copil care moare este o tragedie, dar date fiind condițiile, o mortalitate de doar 0,4% poate fi considerată extraordinar de redusă.
Nu sunt bani
Ce se poate face? Din 2010, dacă nu și mai dinainte, se tot vorbește de reabilitarea spitalului. Din 2013 există și planuri concrete. La acea dată, se vorbea de un necesar de 12,5 milioane euro. În acel an au fost alocați spitalului 6 milioane lei, alte 50,5 milioane lei reprezentând credite de angajament. Partea proastă în cazul creditelor de angajament, adică al promisiunii de a cheltui în viitor, este că nu sunt obligatorii, ci doar o declarație de bune intenții. Ca urmare, banii cheltuiți atunci au fost doar o picătură în ocean. CJ nu a mai putut aloca și restul sumei. Calculele au fost refăcute în 2015 și s-a ajuns la un necesar de 19 milioane euro, adică 85 milioane lei. Parcă nici nu fuseseră dați 6 milioane lei. În acest an, singurii bani alocați, în afara celor aproape 60 de milioane lei care reprezintă bugetul anual al spitalului, au fost 161.000 lei, dați de CJ pentru refacerea documentației de modernizare a spitalului. Adică se reîncep calculele. Ar fi oportună depunerea dosarului pentru obținerea de fonduri UE nerambursabile, în paralel cu un lobby susținut la Guvern. Pentru că lucrările trebuie să pornească.
