Cu cât un oraș este mai vechi, cu atât moștenirea sa atârnă mai greu în luarea oricărei decizii privitoare la dezvoltarea sa. Nu ne putem imagina un Paris fără turnul Eiffel, o Londră fără Big Ben sau un Sankt Petersburg fără Nevski Prospekt. La fel, nu ne putem imagina un Iași fără Palatul Culturii, chiar dacă în fond este o clădire care nu a împlinit nici măcar 100 de ani. Iar un Iași fără Bahlui chiar că este de neconceput. Bahluiul este pentru Iași ceea ce este Sena pentru Paris sau Tamisa pentru Londra. Exagerăm puțin, dar comparația a mai fost făcută, atunci când se mai vorbea de transformarea Bahluiului într-un râu navigabil. Partea proastă este însă faptul că dacă Sena sau Tamisa au determinat dezvoltarea celor două capitale deschizându-le comerțului, Bahluiul nostru nu a depășit niciodată nivelul unui pârâu oarecare. Ce putem face totuși cu el?

„Râu mocirlos”
Numele Iașului se pierde în negura istoriei, originea sa fiind încă disputată. Cu privire la Bahlui însă, nu există niciun dubiu. Numele râului provine din limba cumană, însemnând pur și simplu „râu mocirlos”. Și trebuie să recunoaștem că așa și este. Iar numele de „râu” este chiar prea pompos pentru el. Debitul mediu al Bahluiului este de 2,8 mc/secundă, cel al Siretului, de exemplu, de 250 mc/secundă. O diferență ca de la cer la pământ. Bahluiul nu are destulă apă nici măcar pentru a alimenta orașul pe care îl străbate. Încă din Evul Mediu, domnitorii moldoveni au căutat soluții de a aduce apă din alte părți atât din cauza calității proaste a apei Bahluiului, cât și a faptului că aceasta era insuficientă.

Planuri de sute de ani
Și totuși, deși e doar cu puțin mai mare decât un pârâu oarecare, Bahluiul a făcut sute de ani obiectul preocupărilor pentru amenajare. Vasile Lupu s-a folosit de o meandră a râului pentru a-și amenaja iazurile de pește din spatele Curții Domnești. A retezat pur și simplu un cot al Bahluiului, corectându-i cursul și izolând un sector al albiei. A rezultat o salbă de iazuri suficient de frumoasă pentru a fi amintită laudativ în scrierile lui Paul din Alep, alături de Trei Ierarhi sau Golia. Peste ele avea să fie amenajat mai târziu vechiul Ștrand. Pe la sfârșitul secolului XVIII au fost întocmite primele planuri de transformare a râului într-un canal navigabil. Prima Constituție a Moldovei, Regulamentul Organic, prevedea curățarea albiilor Siretului și Bahluiului și unirea celor două râuri printr-un canal. Bahluiul ar fi primit astfel un aport suplimentar de apă, iar Iașul ar fi fost străbătut de o cale navigabilă considerată esențială pentru comerț. Ideea a fost reluată după Mica Unire, când Mihail Kogălniceanu a cerut realizarea canalului navigabil Bahlui – Prut, drept compensație pentru pierderea de către Iași a statutului de capitală. S-a vorbit de un Bahlui navigabil și acum 100 de ani, după lucrările de regularizare a cursului din perioada 1911-1913. Primul război mondial a amânat însă realizarea proiectului. S-a dorit din nou punerea sa în aplicare la începutul anilor ’30, dar a mai venit un război și s-a renunțat iar. Și conducerea comunistă a României a cochetat cu ideea, Bahluiul navigabil, cu port la Prisăcani fiind trecut constant în planurile de amenajare a teritoriului, nefiind totuși considerat un proiect prioritar.

Zonă de agrement
La jumătatea secolului XIX, unirea Siretului cu Bahluiul și transformarea Iașului într-un port era poate un proiect fezabil. Mai greu s-ar putea spune asta acum, când nici măcar canalul Bega nu mai este folosit pentru transportul de marfă din 1958. În schimb, mai fezabilă este transformarea Bahluiului într-o zonă de agrement, cel puțin pe parcursul său din municipiu. Un astfel de proiect există, urmând să fie amenajat sectorul dintre Tudor Vladimirescu și Podul de Piatră. Instalarea unei ecluze în zona Metalurgie ar permite acumularea în amonte a unei cantități suficiente de apă pentru a permite măcar circulația ambarcațiunilor ușoare, cu vâsle. Proiectul prevede construirea a patru debarcardere, a încă trei poduri pietonale, a șapte platforme belvedere, a unor pergola și piste pentru jogging. O microhidrocentrală ar permite alimentarea zonei cu energie electrică. Această amenajare ar costa 16 milioane euro, proiectul putând fi realizat cu finanțare europeană, până în 2020.

Acoperit cu parcări
O variantă de amenajare a Bahluiului a fost avansată de actualul viceprimar Radu Botez, pe când era consilier local al PNL, acum vreo zece ani. Botez venea pur și simplu cu ideea „ascunderii” Bahluiului. În fond, și Cacaina a fost ascunsă ochilor, prin devierea ei în canalizarea orașului, iar Podul de Fier a rămas doar numele unei intersecții. În cazul Bahluiului, intenția era de amenajare a unor platforme betonate din Alexandru cel Bun și până în Metalurgie. Platformele ar acoperi cursul râului, putând fi ușor amenajate ca parcări pentru mii de autoturisme. Ideea este vehiculată și acum în mediul virtual, chiar dacă nu și în birourile Primăriei. Practic, avem de ales între două variante. Fie amenajăm Bahluiul ca să arate ca loc de promenadă, fie îl ascundem. Așa nu mai putem să-l lăsăm.

Scene plutitoare
Că tot am pomenit la un moment dat de Bega, o idee ar putea veni chiar din Timișoara. Față de Bahlui, Bega are marele avantaj al unui debit mult mai important. În cel mai secetos an, debitul begăi nu a scăzut sub 5,5 mc/secundă, ajungând la un maxim de 72,6 mc/secundă. Cei 17 mc/secundă cât reprezintă debitul mediu al râului a permis amenajarea încă de la jumătatea secolului al XVIII-lea a canalului Bega. În perioada interbelică, între Timișoara românească și Titelul sârbesc se tranzitau 250.000 de tone de marfă și 500.000 de pasageri anual. Canalul a fost închis pentru navigație întâi pentru mărfuri, apoi și pentru persoane. De prin 2010 au început însă lucrări de repunere a sa în funcțiune, fiind redeschis încet-încet navigației doi ani mai târziu. În paralel, timișorenii au făcut rost de finanțare pentru un proiect de punere în valoare a Begăi, proiect aflat încă în lucru. El va fi continuat cu un altul, în perspectiva anului 2021, când Timișoara va deveni capitală culturală europeană. Pe Bega vor fi amenajate 21 de scene plutitoare, pentru organizarea de spectacole și zone de plajă pe o suprafață de o jumătate de hectar. Vor fi reabilitate aleile pietonale din apropierea râului, iar de-a lungul său vor fi trasate piste de biciclete și vor fi amenajate 9 stații de închiriere a bicicletelor. Șase fântâni, 40 de gradene, terase belvedere și punți de acces, ca și două rampe și platforme pentru intervenții de urgență vor completa amenajarea. Un fel de Bahlui ceva mai frumos.