El este Hari, un tânăr de 24 de ani student la medicină (ca mai toţi studenţii străini) care are o mare pasiune: cluburile şi femeile frumoase. A călătorit în foarte multe ţări şi a fost prin majoritatea cluburilor selecte din lume.

Ajuns în România, în luna noiembrie a anului 2006, Hari a mărturisit că singurul lucru pe care îl ştia despre ţara noastră era Castelul lui Dracula. “Trebuia să merg în Rusia sau UK, dar, datorită constrângerilor impuse de Guvernul malaezian, nu am putut. Imediat după, un agent mi-a propus să studiez în România, oraşul Iaşi”, spune Hari.

Având la el, în Malayezia, o casă mai mare decât… aeroportul internaţional ieşean, prima impresie despre oraşul nostru nu s-a dovedit a fi prea grozavă. Agentul, spune eroul nostru, i-a tras o mare ţeapă, după care l-a lăsat singur să se descurce. Trebuia să-şi caute o locuinţă de închiriat, dar i se părea că nimeni nu vorbeşte engleză.”Toată lumea spunea: vorbeşte româna! Şi eu ziceam…daaa….era singurul cuvânt pe care îl ştiam. Mă gândeam oare cum voi supravieţui aici?!”, îşi aminteşte zâmbind.

Momentan, el este unul dintre cei mai fideli clienţi ai cluburilor ieşene şi cel mai popular student străin din Iaşi, având foarte mulţi prieteni şi cunoştinţe din diferite clase sociale.

În ceea ce priveşte stilul de viaţă malayezian şi cel de pe la noi, Hari ne spune că România e încă o ţară în curs de dezvoltare. “În Kuala Lumpur, de unde sunt eu, avem foarte multe opţiuni. Putem face foarte multe lucruri. Chiar dacă e trei dimineaţa în mijlocul săptămânii şi vreau să ies să petrec pot face asta. Aici, în Iaşi, trebuie să mă gândesc de două ori înainte de a ieşi. Şi sunt foarte multe persoane care au aceeaşi părere ca şi mine”, dar spune în schimb că “gândirea malayeziană e foarte close-minded în comparaţie cu cea românească. Stilul de viaţă asiatic e foarte diferit. Pentru mine nu a fost chiar o problemă, pentru că eu am crescut într-o familie destul de open-minded, aşa că nu am avut probleme, m-am acomodat repede. Însă am prieteni care nu se pot obişnui cu stilul de viaţă românesc şi nici cu cel pe care eu îl trăiesc. La noi, chiar dacă ies cu o prietenă la o simplă cafea, mâine, ea va fi subiectul de bârfă al întregii comunităţi. Pe când aici, o cafea e doar o cafea…”

Malayezia este o ţară preponderent musulmană cu anumite restricţii de caracter religios.  În ceea ce priveşte România, se pare că lucrurile care se întâmplă în ţară la noi i-au creat senzaţia lui Hari că ne aflăm încă într-o… republică socialistă şi ne recomandă „să ne îndreptăm mai concret spre democraţie”.

Stilul său de viaţă opulent şi orientat către distracţie a stârnit foarte multe antipatii şi critici în rândul unor persoane măcinate de invidie, în special din partea beizadelelor din Iaşi. Un lucru cât se poate de firesc, având în vedere faptul că mai tot timpul e înconjurat de fete frumoase şi, dacă ne mai gândim şi că „Ziua Îndrăgostiţilor” şi-a petrecut-o într-un club de fiţe, însoţit de şase fete frumoase, putem trage concluzia că fetele noastre nu sunt atrase numai de bani, ci şi de „chestii” mai… exotice. Dar să nu ne pripim. Hari afirmă cu mâna pe inimă că este un băiat foaaaarte serios care a venit la capătul lumii, în Iaşi, doar pentru a găsi… femeia perfectă. Dovada? La disciplina Anatomie este cel mai bun din grupă.