Alegerea profesorului Viorel Scripcariu în funcţia de rector al Universităţii de Medicină şi Farmacie a mai atenuat din atmosfera bântuită de scandalurile petrecute în timpul fostelor administraţii. Universitatea n-a mai apărut în vreun context negativ pe prima pagină a ziarelor, cu excepţia unei descinderi a mascaţilor în luna iunie, când mai multe zeci de studenţi au fost duşi la audieri pentru a da declaraţii vizavi de un posibil caz de corupţie. O răsfoire rapidă a jurnalului rectorului Scripcariu ne-a adus mai multe detalii despre această zonă a învăţământului ieşean.

• Mă bucur că, în sfârşit, scoatem şi noi capul în lumea bună a învăţământului medical! Iată că absolvenţii de la UMF Iaşi au luat cele mai mari note din ţară la examenul de intrare în rezidenţiat. I-am dat gata pe toţi, la Medicină, dar şi la Farmacie, cele mai mari punctaje le-au obţinut doi studenţi de la noi. Mâine îi voi chema la mine, să le dau o diplomă, ceva. Fac şi vreo două poze cu ei, le pun la avizier, să vadă toată lumea ce se întâmplă în timpul mandatului meu. Că de poze cu DNA ne-am cam săturat, sincer.
• Pe de altă parte, sunt îngrijorat că nu prea ne mai caută absolvenţii de liceu. Pe vremea mea, erau 9 pe loc, acum sunt sub 3. În ritmul ăsta, rămânem fără boboci. Şi, ce e mai prost, fără Miss Boboc. Profesorul Dumitru Păduraru ar fi fost primul care ar remarca acest lucru, dacă între timp nu ne-ar fi făcut plăcerea de a pleca din corpul nostru profesoral.
• Muncesc 12 ore pe zi şi tare aş vrea să mai iau o pauză, să plec în vreun concediu, pe undeva, departe. Acum, dacă tot a murit Fidel Castro, m-ar tenta o Cuba, să văd în ce hal a lăsat dictatorul palmierii şi plajele de pe insulă. Pe de altă parte, dacă plec în Cuba, să nu cumva să mă bănuiască ăştia că nutresc cine ştie ce tendinţe dictatoriale. Cum a plecat Ceauşescu în Coreea şi s-a întors alt om, aşa s-ar putea crede că fac şi eu. Mai bine mă duc în Florida, ca preşedintele Iohannis. Lasă, că şi acolo sunt cubanezi, şi palmieri, şi plajă. E o Cuba americanizată, exact ce nu-şi dorea săracul Castro. Apropo, pentru că mi-am sărbătorit recent ziua, mi-a mai rămas prin vitrină nişte Havana Club. Şi mi-am adus aminte de studenţie, când licoarea asta era valută forte. Ei, dacă e să fi făcut ceva bun Castro, acest lucru e Havana Club, cea care a salvat mulţi tineri de la picatul examenelor.