De-a lungul anilor, un singur lucru ne-a plăcut la campaniile electorale. Sunt cel mai bun moment pentru a trage concluzii și a face bilanțuri. Firește, nu de către oamenii politici, care sunt prea ocupați, fie să se laude cu ce au făcut, fie să-l înjure pe celălalt pentru ce n-a făcut. Vorba lui Cadâr, „adunam și dam în doi”. Făcând media între laudele de sine ale unuia și înjurăturile celuilalt… nu ajungem la niciun rezultat, că tot zero iese. Puțini sunt politicienii care să vorbească la modul concret, cu cifre clare, pe care să le înțeleagă toată lumea. De regulă, discursul politic e doar vorbă goală. Așa că vă vom da noi o mână de ajutor pentru a vă decide cine are dreptate. De la precedentele alegeri au trecut patru ani. Hai să vedem împreună cum stă Iașul nostru la capătul acestui mandat. Nu vom vorbi de șosele, autostradă, aeroport sau spitale, că pe astea le vedeți și dumneavoastră. Vom arunca o privire la nivel macroeconomic, cum atât le place politicienilor să vorbească. Unde ne aflam acum patru ani? Unde ne aflăm acum?
Am urcat un loc
Pe scurt, cam tot acolo, ar spune unii. Dimpotrivă, ceilalți. Acum patru ani, ponderea județului Iași în Produsul Intern Brut național era de 2,95%, ceea ce ne situa pe locul 8 în țară, la doar o sutime de procent de județul Ilfov. De fapt, locul 7 între județe, pentru că Bucureștiul producea singur 23,53% din PIB, de peste 5 ori mai mult decât cel mai puternic județ din punct de vedere economic la acea dată, Constanța. Față de o medie pe județ a aportului în PIB de 2,43%, putem spune că Iașul stătea rezonabil. Adică peste medie. Dar nu cu mult. După patru ani, Iașul a depășit Ilfovul, ajungând pe locul 7 pe țară, după București, Constanța, Timiș, Cluj, Prahova și Brașov. La ora la care vorbim, aportul Iașului în PIB-ul național este de 3,1%, în timp ce Ilfovul a scăzut până la 2,76%. Scăderea lor se regăsește în creșterea Bucureștiului, care a ajuns la un procent din PIB de 24,12%, dar asta e altă discuție.
Alt clasament
Pe scurt, Iașul a crescut cu 0,15% în patru ani, ca pondere națională. În același interval, Constanța a crescut cu 0,35%, Clujul cu 0,17%, iar Prahova cu 0,44%. Am avut un ritm de creștere mai mare doar decât Timiș și Brașov, dintre județele care sunt înaintea noastră, deci de fapt decalajul față de plutonul fruntaș s-a adâncit. Iașul produce mai puțin de 70% din ce produce Clujul, în condițiile în care populația județului nostru este mai mare decât cea a Clujului cu aproape 28%. Dacă raportăm PIB-ul la numărul locuitorilor, vedem că Iașul produce la jumătate din Cluj. De fapt, PIB-ul pe locuitor ne situează cam pe la jumătatea clasamentului. Suntem pe locul 17, din 42 de județe, dacă luăm în calcul și Bucureștiul.
Explicație
PIB-ul pe locuitor este la Iași de vreo 5.100 de euro, mai puțin de o treime din cel al Bucureștiului, în timp ce în Ilfov el este de 9.300 de euro, la Timișoara, de 9.500 de euro, iar la Constanța, de 7.500 de euro. Cu alte cuvinte, producem relativ mult, dar cu un consum de resurse prea mare. Iar ce ne trage în jos este, după cum bine știm, infrastructura. Acest domeniu va trebui să fie în următorii patru ani prioritatea oricărui politician.
Ce lipsește
Vorbim pe de o parte, de celebra de acum, autostradă. Pentru a ajunge la granița cu Ungaria, un ieșean face acum 9 ore, cu mașina. Autostrada Iași – Târgu Mureș ar reduce această durată la doar 5 ore. Iașul e rupt și de sud-estul țării, aproape în aceeași măsură. De la Iași în portul Constanța, o mașină face 7 ore, fără a respecta chiar toate restricțiile de viteză. Dacă s-ar construi drumul expres de care se vorbește în ultima vreme, între Ploiești și Pașcani, durata ar scădea la vreo 5 ore și jumătate. Nici din punct de vedere al legăturilor aeronautice nu stăm grozav, deși unii se laudă constant cu noile curse de pasageri deschise. Acestea sunt însă mai mult curse care să le faciliteze ieșenilor plecarea, decât investitorilor străini venirea aici. Ne lipsește o zonă cargo care să ne permită exportul de marfă. Culmea, firme precum Delphi exportă totuși produse industriale, dar în cantități mici și de dimensiuni reduse.
N-avem parcuri
Pe lângă infrastructura de transport, ne lipsește și infrastructura industrială. În Prahova funcționează 5 parcuri industriale publice și 5 private, acestea găzduind peste 200 de firme. Noi avem un parc agroindustrial nefuncțional și unul industrial aflat încă în stadiul de proiect. Putem spune că Iașul reușește să supraviețuiască economic cât de cât în pofida, nu grație infrastructurii de transport și industriale. Iar de supraviețuit, supraviețuiește în parte modelului economic gândit în perioada comunistă, care ne-a lăsat moștenire o puternică platformă industrială care acum este utilă măcar ca amplasament pentru noi investiții. Dacă am avea și infrastructura necesară, am putea să ne folosim și noi potențialul.
