Băieţii de la CSM Poli se află deja în tradiţionala mişcare de după Revelion, de eliberare a toxinelor acumulate prin pase prelungite de sarmale şi cârnaţi, o relaxare pe care ziariştii sportivi o numesc elegant cantonament. Iar dacă destinaţia este Antalya, atunci sunt toate motivele pentru ca fotbaliştii din Copou să se bucure de câteva miuţe deconectante înaintea începerii campionatului. “Baza de antrenament este foarte bună, terenurile sunt la 30 de metri de hotel, foarte aproape şi de calitate”, a descris antrenorul Neagoe condiţiile din Turcia. Totuşi, 30 de metri e o distanţă apreciabilă, e posibil ca acest lucru să creeze disconfort unora dintre jucători. Mai multe despre Antalya, într-un dialog dintre Florin Prunea şi Eugen Neagoe.

Florin Prunea: Eugene, mai întârzie mult băieţii la masă? Văd că, deocamdată, doar Daisuke Sato a intrat pe teren la încălzire.
Eugen Neagoe: Sato s-a mişcat mai repede, cu două coropişniţe fierte şi-un greiere prăjit şi-a refăcut rezerva de energie din organism. Ceilalţi încă mai lucrează la omletă şi baclavale, aşa că mai întârzie jumătate de oră.

Nu e bine, eu zic să schimbi tactica de antrenament. Te sfătuiesc să scoţi carbohidraţii din teren şi să introduci mai multe proteine în atac. Pe aripi mergi cu alimente având viteză de ardere rapidă, iar în apărare poţi pune nişte citrice, cu care să creşti sistemul imunitar al echipei.
S-a notat, şefu’! Pe de altă parte, trebuie să-ţi spun că terenurile de antrenament mi se par foarte aproape de hotel. Practic, nici nu mai ai nevoie de bănci de rezerve. Dacă schimbi un jucător, se poate duce direct în cameră, la duş. Mai mult, dacă Grahovac sau Caparco se plictisesc în poartă, pot trage rapid o duşcă de bere la barul hotelului şi nici nu-ţi dai seama că nu-i ai pe teren.

Da, treizeci de metri e foarte puţin, dar asta e, singura ofertă pe care o mai aveam era să jucăm chiar pe plajă, ceea ce ne strica toată tactica. Păi ce, vrei să ne schimbă stilul anost şi rudimentar într-unul carioca, să dansăm samba pe teren?
Nu, Doamne fereşte, după aia trebuie să le găsim şi porecle, fix ca la brazilieni. De aici până la vedetism nu mai e decât un pas!

Mă bucur că înţelegi cum văd eu fotbalul la Iaşi. Duritate, încruntare, oleacă de sictir şi câte-o flegmă aruncată peste umăr. Dar tu ai şcoala lui Piţurcă şi cred că deja ştii despre ce vorbesc. Bun, acum, hai la treabă! Eu mă duc la recepţie să văd dacă e în tură blonda aia mişto. Îmi aduce aminte de tinereţea când prindeam tot ce mişca în careul mic.