Din ce se aude, din cam trei surse destul de independente pentru a fi credibile, cel mai nominalizat pentru a ocupa demnitatea de viceprimar din partea PD-L, dintre consilierii municipali (după demisia cam intempestivă, dar promptă, a lui Gabriel Grigore), ar fi rafinatul politician Gabriel Surdu. Acum, poate că nu ar fi neaparat un conflict de interese dintre calitatea acestuia de om de afaceri cu importante interese în domeniul imobiliar şi faptul că acelaşi consilier municipal ar fi cam şeful comisiei de urbanism din Primărie. Adică acolo unde se dau, sau nu, avizele de construcţii, în condiţiile în care la Iaşi nu prea există încă un Plan Urbanistic General, valabil, şi nici planurile zonale aferente. Iar autorizaţiile care se eliberează, cui şi când trebuie, au de principiu un caracter provizoriu, care ulterior devine definitiv, chiar cu riscul unei amenzi simbolice. Drept pentru care, poziţia de şef al Comisiei de urbanism este extrem de importantă în măţăraia de interese de afaceri care este de fapt Primăria, suficient de importantă pentru Gheorghe Nichita pentru a nu o conceda unui reprezentant real al Opoziţiei. De altfel, Gabriel Grigore nici nu a avut delegate, în mod real, nici un fel de prerogative în calitate de viceprimar, unul din motivele pentru care s-a şi autorecuzat.
De unde a mai apărut şi Gabi Surdu?
Consecventul om politic Gabriel Surdu, (altfel fratele mult mai celebrului şi pitorescului Victor Surdu, onestul deputat al PSD Neamţ şi soţ al Angelei Similea), a intrat în politica post-decembristă nu neaparat prin PDAR-ul condus de preacinstitul său frate, ci prin PSDR-ul lui Sergiu Cunescu, reprezentat la Iaşi de profesorul Ion Străchinaru. Ca orice om de afaceri prosper, credincios social-democraţiei lui Titel Petrescu. Ulterior, PSDR-ul a fost absorbit firesc de partidofagul PDSR, iar Gabriel Surdu a fost la un moment dat nominalizat ca posibil Prefect al judeţului, după demisia intempestivă a profesorului Ioan Avarvarei. Noroc că la vremea respectivă şcoala de ofiţeri, de 3 ani, nu era chiar asimilată cu o facultate de minim 4 ani, başca licenţa aferentă. Sigur că între timp, graţie UPA şi apetenţei populaţiei pentru ştiinţele politice, problema studiilor s-a rezolvat, deşi oportunitatea demnităţii prefecturale s-a irosit. După parcarea din PSD Iaşi a profesorului Ion Solcanu şi înscăunarea lui Gheorghe Nichita, printre cei care s-au simţit marginalizaţi şi lăsaţi la vatră, s-a trezit şi omul de afaceri Gabriel Surdu, care era astfel să nu se mai aleagă, nici măcar consilier local. Noroc cu secta locală a PD-L, care i-a recuperat urgent şi pe disidenţii din PSD, alături de bejeniţii altor partide. Astfel, Gabriel Surdu şi-a descoperit vocaţia populară de dreapta din bătrâni. A ajuns consilier municipal şi, după cum se pare, un la fel de previzibil vice-primar, din partea Opoziţiei portocalii. Tehnic, exerciţiul de vice-primar este în realitate şi de fapt un antrenament pentru un viitor candidat la funcţia de edil şef, aşa că Gabriel Surdu, altfel un împătimit dar blând vânător, are toate şansele să combată în alegerile locale împotriva fostului camarad de partid, Gheorghe Nichita, într-un joc de glezne de toată frumuseţea!
După principiul „la vremuri noi, tot noi”, da’ mai răsfiraţi!
