Primul teatru din România, Naţionalul ieşean, a ajuns imediat după victorioasa scoatere a schelelor de pe faţadă, un sereleu fără veleităţi artistice. Noua infrastructură maiestuasă, artistică prin ea însăşi, este folosită de conducerea teatrului pentru obţinerea unor surse de profit care depăşesc veniturile obţinute din spectacole. Imediat după finalizarea lucrărilor care au durat 4 ani, noua conducere a introdus o taxă de vizitare de 8 lei pe persoană. Goana după profit este atât de mare încât cuplul Hadji Culea-Carauleanu nu face rabat de la această taxă nici măcar pentru cei din breaslă, veniţi din ţară sau din străinătate, dar nici pentru mass media care promovează pro bono orice fâs de eveniment organizat sub grandioasa cupolă a edificiului. Aşa se face că actori consacraţi aflaţi în trecere prin Iaşi au fost forţaţi să scoată din buzunare bani pentru a achita taxa impusă de cei doi. „În această vară s-au aflat la Iaşi două dintre actriţele care apar în pelicule internaţionale alături de Armand Assante sau Nicolas Cage, iar una dintre dorinţele lor, între două evenimente, a fost de a vizita unele dintre cele mai reprezentative clădiri din Iaşi, printre care, bineânţeles, Teatrul Naţional, despre care auziseră că urmează să se inaugureze. După ce au vizitat Palatul Roznovanu, avându-mă pe mine pe post de ghid în locul regretatului Ion Mitican, am ales să vizităm şi Teatrul Naţional, cu atât mai mult cu cât se afla în apropiere. Fiind o zi de sâmbătă am luat legătura cu directorul artistic al teatrului, Adi Carauleanu, făcâdu-i cunoscută dorinţa colegelor lui de a poposi preţ de câteva minute în interiorul teatrului. Răspunsul acestuia a fost că Consiliul de Administraţie al teatrului nu poate să accepte nici o vizită fără achitarea sumei de 8 lei. Chiar la intrarea în teatru, ne-am întâlnit şi cu Adi Carauleanu care, lipsit de orice manieră, nici măcar nu le-a salutat pe cele două colege. S-au tăiat bilete de către portar, iar fotograful care le însoţea pe actriţe a fost somat pe un ton dur de către Carauleanu că nu are voie să facă poze. „Nu ai voie să faci poze în teatru. Dacă vrei poze, poţi să le descarci de pe facebook”. Trecând peste acest episod, jena şi mai mare a mea în faţa invitatelor a fost atunci când în incita teatrului, prin care am fost purtaţi de un pompier beat pe post de ghid, să vedem un grup de persoane care se fotografiau”, ne-a declarat un ziarist ieşean.
Frustraţi, beţive şi politică pe scena Naţionalului ieşean
Nu e de mirare că mulţi dintre ieşeni, apropiaţi de ani buni de actul cultural care se propaga pe scena Naţionalului ieşean, spun acum că Opera condusă de Beatrice Rancea, depăşeşte cu mult nivelul reprezentanţiilor teatrului şi că conducerea Naţionalului ieşean se află într-o gravă pană de imagine şi absenţă de act artistic. „Naţionalul ieşean nu mai are nucleul acela dur de actori, iar conducerea actuală nu face, prin luptele interne de ordin administrativ, decât să scoată pe uşa din dos oameni capabili şi să-i înlocuiască cu persoane care nu au pregătire artistică. Nu e de mirare că asistăm la scandaluri în care imaginea Teatrului Naţional este asimilată unor personaje precum machitoarea ce se ocupă de problemele economice ale teatrului sau, mai nou, de piese cu limbaj licenţios puse în scenă de unu ca Doru Aftanasiu. Poate experimente teatrale de acest gen se pliau pe scena Ateneului, dar nu pe cea a Naţionalului”, ne-a spus Doru Coca, un vechi degustător de teatru autohton. Mai nou, în lipsa actului artistic, pe scena teatrului din Iaşi au început să se joace piese caracteristice teatrului politic.
Lorin Stanca
