• iniţitivă neaoşă a şefilor CFR Călători • atenţi nevoie-mare la reacţiile celor nevoiţi să se deplaseze pe calea ferată, aceştia anunţă că proiectul „Cărţi gratuite în Intercity” a fost o reuşită, prin urmare toate trenurile după chipul şi asemănarea „Săgeţii albastre” au început să fie dotate cu cărţi în format clasic şi cu e-book-uri • reporterii săptămânalului „Bârfa de Iaşi” au verificat modul cum au perceput ieşenii iniţiativa urmaşilor celor care au falimentat sistemul feroviar românesc, motiv pentru care au făcut un drum pe ruta Iaşi-Vaslui cu Inter City-ul botezat „Ştefan cel Mare”.
Prima constatare a fost cea potrivit căreia tehnologia modernă a penetrat până şi satele care, în mod tradiţional, nu beneficiază de electricitate. „Consider e-book-ul mult mai accesibil. În satul nostru n-avem curent, motiv pentru care îi citeam pe Freud şi Schopenhauer la lumina opaiţului. S-a întâmplat de multe ori să-mi ia foc cartea. Nu am nevoie neapărat de echipamentul celor de la CFR. Posed un Prestigio Nobile. Display-ul de calitate îmi oferă posibilitatea de a citi fără nici o problemă chiar şi pe întuneric. Iar design-ul super slim şi greutatea foarte scăzută fac din acest device cel mai bun partener de drum posibil”, spune Vasile Prohrib, un cioban din zona Şindreşti.
Într-un alt compartiment, o pensioanară de-abia ajunsă în tren savura conţinutul unei cărţi clasice. „Am fost plăcut surprinsă să găsesc pe grilajul de la bagaje ultima carte semnată C.V. Tudor, „Cele mai frumoase aforisme”. Ce să vă zic, mare om, mare caracter… Uitaţi-vă, spre exemplu, cât adevăr regăsim în aceste cuvinte, citez „Nu-mi cereţi să mint sau să fur – e ca şi cum mi-aţi cere să nu mai fiu eu însumi” Sublim”, ne-a declarat Profira Arghezi, cea care ne-a mărturisit că este verişoară de gradul patru cu celebra Mitzura Arghezi.
„Naşii” sunt fani Sandra Brown
Alţi călători, alte cărţi. La clasa întâi, numai într-un singur compartiment, patru persoane erau cufundate în lectură. „Dispari jigodie cerşetoare. N-am bani”, a răcnit un domn în momentul în care am deschis uşa compartimentului. Am părăsit zona în mare grabă, nu înainte de a arunca o privire pe copertă cărţii din mâna sa: „Codul bunelor maniere”.
De sindromul „culturalizării parelele”, aşa cum a sunat caracterizarea făcută de un impiegat de mişcare – „îi putem spune aşa întrucât lectura se face în timp ce trenul se mişcă pe două şine care, ştie orice copil, nu se întâlnesc decât la macaz” – au fost atinşi şi controlorii de tren. În compartimentul „naşilor” am dat peste Aurelian Banu, care citea cu nesaţ din Sandra Brown. „Cartea se cheamă Îmbrăţişare în amurg. Am fost atras de titlu. Ştiţi, şi noi ne îmbrăţişăm de multe ori cu navetiştii când facem controlul biletelor, după care găsim prin buzunare bani, bonuri de masă, brelocuri… Când o termin, fac schimb cu colegului meu de pe ruta Bucureşti – Iaşi, Sandu Teleagă, care acum citeşte tot din Sandra Brown un roman dedicat parcă ceferiştilor, Chiar şi îngerii cad”, ne-a relatat acesta.
Convinşi de reuşita proiectului, am renunţat în a mai merge prin alte compartimente. De altfel, Inter City-ul tocmai ajunsese la Vaslui, unde, de altfel, am coborât. A făcut-o şi celebrul anticar Alexandru Grumăzescu, pe care l-am zărit coborând din vagonul cu bagaje cărând un sac. Evident, plin de cărţi…
Gabriel Licuriceanu
