Deoarece, în Iaşi, campania pare una amorţită, somnul electoral al unora dintre candidaţi fiind tulburat doar de zgomotul provocat de închipuita sfâşâiere a unor bannere albastre spre portocalii, am zis să ne îndreptăm atenţia şi spre alte meleaguri cuprinse de febra alegerilor. La o aruncătură de băţ de Iaşi, Romanul atrage prin pitorescul candidaţilor, Elena Udrea transformându-se peste noapte într-o fecioară a urbei pe care vrea musai să o reprezinte într-un nou mandat. Calculele sunt cumva logice. Pe vremea când distribuia, după bunu-i plac, banii arvuniţi de Ministerul Dezvoltării Regionale pe fonduri structurale, madam Cocoş a scăpat mâna în buget dincolo de omoplat pentru a-l cocoşi pe Gheorghe Ştefan cu finanţări apolitice. Normal, orice serviciu se întoarce şi uite aşa s-a pricopsit d-na ministru cu o candidatură la 400 de kilometri de Bucureşti, unde-l are ca adversar pe istoricul ieşean Liviu Brătescu, directorul Ateneului Tătăraşi, romaşcan get-beget. Însă recunoştiinţa primarului din Piatra Neamţ nu se opreşţe aici. Mai vigilent decât o soacră în noaptea nunţii, Pinalty s-a apucat să scormonească Romanul, mai dihai decât OTV-ul în cazul Elodiei, însă tot în căutare de senzaţional. L-a găsit la singura cârciumă din oraş, unde Brătescu pusese de-o dezbatere. Obişnuit cu sifonările, edilul a sunat imediat la 112. „Domnu’ ofiţer, deci la ristaurantul Chianti din Roman, diputatul Brătescu di la usele, dă mită electorală. Noi aviem tiliviziuni acolo care au filmat tot, dar pi dvs. nu v-am văzut”, a spus Pinalty, convins fiind de faptul că se află la „Recursul Etapei”. Martorii oculari susţin că primarul a aşteptat un răspuns de la celălalt capăt al firului, neştiind că a dialogat cu un robot pe care-l doare fix în circuit de campanie. În ceea ce-l priveşte pe Liviu Brătescu, acesta nici măcar nu s-a obosit să reacţioneze la închipuita mită electorală sesizată de sinistrul cuplu Udrea – Ştefan, însă la scurt timp după acest episod, la Ateneul Tătăraşi, a fost pusă în scenă piesa „Vicleniile lui Scapin(alty)”.
Benone Vitse