Națiune, fii bărbată! Rezerviști, pregătiți-vă să interveniți că se anunță inundații de lacrimi! Domnule Boc, avem dovada ultimă a halului în care hoardele useliste au adus țara: păi ce nenorocire mai mare se putea întâmpla decât că divorțează zâna? Ce cataclism mioritic mai important ar fi putut tulbura iarna asta de sfârșit de lume, dacă nu separarea intempestivă a zânei de singurul mascul valabil care nu dansează niciodată pentru noi fiindcă drept atunci e ocupat?

Desigur, ei încearcă să fie tari! Zâna, de pildă, are o jumătate de normă la un site care se ocupă de zânele de afaceri și de acolo am aflat că despărțirea asta nu e de fapt o chestiune de soiul acelora care se întâmplă pe la casele noastre. Adică ea nu l-a prins pe zânoi cu polonicul în butoiul de miere al altui stup, nici nu l-a surprins zburând noaptea în căutare de turturele. De asemenea, nici nu a jinduit la rândul ei la vreun bondar mustăcios, dealer de miere germană. Nici scandaluri n-au fost de când ea se tot reinventează. Că a fost ba zâna surprizelor, ba aia bună cu copiii… din Asia, ba zâna Măseluță. Cum când a fost zâna Măseluță? Ați uitat cum viespile tabloide au pozat-o cu un sân pe-afară în timp ce făcea scufundări nu mai știu unde? Păi dacă ar fi să numărăm acum câți puberi cărora nu le-au terminat de căzut dinții au fost fericiți cu poza aia, au crezut că e un dar de poveste și au morfolit-o cu degete curioase! Ehehe! Dar nu… Nici pe departe.

Divorțul zânei este de fapt un pas înainte. Am aflat că ea de la optsprezece ani se descurcă singură și că acum a venit etapa la care să încerce o nouă provocare. Cică viața ei a dus-o în locuri nebănuite tocmai fiindcă a renuțat la niște chestii exact când era în culmea gloriei. Ba mai mult, cu cât un lucru îi merge mai bine, ea se gândește dacă nu cumva succesul maschează o oportunitate și mai mare. Cum ar fi să-ți crești singură copilul, ar zice unii. Ceea ce trebuie să înțeleagă însă miliardele de fani ale zânei este că atunci când îți merge bine, trebuie să te întrebi dacă nu cumva altceva ar merge și mai bine. Parcă o și văd spunându-i lebădoiului rock: Fănică, faci mămăligă bună, dar eu aș vrea să mai gust și alt mălai. Mda. Asta îmi aduce aminte de mine: am încercat să dau lovitura la loto ani de zile, iar acum vreo doi ani mi-am dat seama că viața mea are nevoie de o altă provocare: m-am apucat de pariuri sportive și de păcănele!

Mai zice zâna că ar trebui ca viețile private ale vedetelor să rămână private. Cu asta nu-s de acord. Păi dacă n-ar fi ea, zâna, persoană publică, cu ce altceva s-ar alege Românica noastră de pe urma ei? Cu abilitățile ei de cibernetician? Cu amintirea dansului acela cu influențe cabaline, executat împreună cu zânulițele din balet? Cu accentul afectat folosit astăzi pe scară largă de toți profesioniștii care se adresează copiilor sub trei ani și celor cu suferințe mentale? Sau poate ne rămâne pilda aceea, în care strângem miliarde de lei vechi pe care îi ducem în Indonezia, deși, la doar zece kilometri de locurile natale ale zânei, copiii români o duc ca după un cataclism deși peste ei nu a venit nici un val uriaș.

Există însă și un personaj care suferă sincer la acest divorț. Și el este fără îndoială Mihaela Rădulescu. Fiindcă se știe: ce face zâna, Răduleasca face de două ori mai mult. Sau invers, mă rog! Păi de cine să divorțeze Răduleasca acum brusc? Evenimentele astea au prins-o mai degrabă într-o relație mamă-fiu decât într-una matrimonială. Eu cred că îl ia repede pe matinalul antenist de bărbat și apoi divorțează uite-așa, ca să fie ea mai tare.

Profitând de relația preferențială pe care o avem aici la Bârfa de Iași cu mediul magic, și din dorința de a ne lămuri cu privire la obiceiurile lor, am luat un interviu unui grup de trei zâne: Trixi, Pixi și Vaxi

BI – În primul rând aș vrea să vă mulțumesc pentru interviu.

Trixi, Pixi, Vaxi: Cum? Nu trecem pe la casierie? Păi ce interviu e ăsta dacă nu e plătit? Adică tu îți scoți fițuica asta pe spatele celebrității noastre, care pe noi ne știe…

BI – Veți trece desigur și pe la casierie. Dar întâi, povestiți-ne despre căsătoria la zâne.

Trixi – Deci, tărane care ești incult. La zâne căsătoria nu e ceva așa în general, nu e un lucru care să se întâmple la toate la fel. Nu! Uite, eu de pildă, sunt într-o relație cu un gândac de Colorado…

Pixi – Pe dracu! E ditamai gândacul ăla de bălegar, dar când îl scoți în lume îi pictezi niște dungi pe spate ca să te dai mare. Nici nu se compară cu cintezoiul meu.

Vaxi – Care fă? Cioroiul ăla scris pe cioc care plătește niște privighetori ca să…

Pixi – Se cheamă beching vocăl și el le-a învățat să cânte!

Vaxi – Păi da fă, fiindcă le-a vrăjit să le placă și lor toate chestiile care sticlesc. Lasă fă, că nici nu se compară cu partenerul meu…

Trixi, Pixi – E, aici ai dreptate.

BI – Îmi pot permite să întreb?

Vaxi: Păi sigur că îți poți! Ba poți să și leșini când îți spun: Eu, frate, îs căsătorită cu Cioată.

BI – Îmi cer iertare…

Trixi: Păi așa. Ar trebui să îți ceri iertare că, ești prost.

BI – Credeam că pe Cioacă l-au închis acuma cu Elodia.

Vaxi – Cioată, frate, nu Cioacă! Eu sunt într-o relație cu o cioată din pădurea noastră. E bătrână, dar are o scorbură minunată, cu zece camere mai mici, încălzită, cu piscină în față, cu turturele de serviciu, situată într-un loc liniștit din poiană, alături de salonul de înfrumusețare al vulpii…

BI – Înțeleg însă că Cioată, soțul dumneavoastră, e cam inert, așa… Merită să vă sacrificați tinerețea pentru….

Trixi – Ce prost e fată, ăsta! Păi el nu știe că la noi, în pădure, Cioată se mai cheamă și trunchi. Iar lângă trunchi ce se află de obicei?

BI – Ciuperci?

Vaxi – Hai că ești prost. Toată lumea știe că așchia nu sare departe de trunchi. Dacă te plictisești în scorbură și ai nevoie de o așchie, nu trebuie să mergi prea departe. Sunt destule prin preajmă… Așa, și să scrii că noi cu așchiile ne scobim în dinți să nu creadă vreun pervers de cititor că, Doamne ferește…