Bârfo-șprițuri

În mod normal, când bârfești științific un vin, trebuie să zici de aciditate și tanini, de aromă și postgust, de… Nu e stilul nostru. Ne-am gândit ca în rubrica asta să vă spunem despre vinuri, dar altfel. Ce-ar fi dacă fiecare vin ar fi un personaj de film, unul din literatură sau pur și simplu un om de lângă noi? Ce poate fi mai interesant decât să bârfim un vin și un personaj deodată?

Pentru astăzi am privit oleacă spre gama Cotnari premium.

 

Bârfo-șprițuriBaba Cloanța, karatista

Cotnari Domenii, Fetească albă, 2011, sec, 35 RON  

Întâlnirea cu vinul ăsta seamănă cu un meci de K1, la care plătești ditamai biletul (35 de lei!?) și constați că vedeta galei a fost substituită de Baba Cloanța care s-a apucat de karate. Gura ți se pungește ca de la prune ucise prematur, un spectator vecin trăsnește a drojdie și altul de alături zici că e împăratul metabisulfitului. Spectacolul e întregit de zbaterile dezarticulate ale babei, care țipă, înjură, lovește sub centură, se vaită și cade repede lată. Cum vă place…

 

Bârfo-șprițuriÎn țintirim, sub clar de lună

Cotnari Domenii, Tămîioasă românească, 2011, sec, 35 RON

Când am pus mâna pe pahar, aroma puternică de tămâie m-a transportat într-un cimitir. Sub clar de lună. Deloc înspăimântător: doar ciudat și cu glod pe alei. De după o cruce mai răsărită, hop apare o tanti. E în capot de prosop și poartă pantofi cu toc cui. „Ce faci, străine?” hârâie ea spre mine, zbârlindu-mi părul de pe ceafă și papilele de pe limbă. Zâmbesc tâmp, dar nu fug. Arătarea se trage lângă mine și-i văd corpul pășind ușor dezarticulat. E prea mult. Mă întorc și o șterg englezește.

 

Bârfo-șprițuriObrăznicuța cu balonzaid

Cotnari Domenii, Busuioacă de Bohotin, 2011, demisec, 40 RON

„Domnule, nu stați oleacă?” te abordează pe stradă o tânără îmbrăcată cu un balonzaid. Te oprești, fiindcă îți place culoarea hainei: exact cea a primei coji de ceapă. O pală șturlubatică de vânt umflă haina și, de dedesubt, prinzi priveliștea fugară a unui corp tânăr dar pârguit, cu rotunjimi din alea, nici de femeie, nici de fetiță, vorba lui Teodoreanu. Zâmbetul șăgalnic e dulceag și parcă simți un miros trecător de busuioc. Îți place fata. „Nu-mi dai de-un pachet de țigări?” Îi dai, ca să intri în vorbă cu ea. Cine știe ce iese? „Dă-mi mai bine o juma de sutar” se obrăznicește fata. Nu-i mai dai. Pleci. Dezamăgit, dar cumva încântat în secret.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *