După lupte seculare care au durat cam vreo lună şi ceva, după socoteala noastră, Guvernul a decis, în cele din urmă, transferul spitalelor Chefereului. Adică le-a trecut de la ministerul ieşeanului Relu cel Fenechiu, de la Transporturi, la cel al Sănătăţii.

Până aici, nimica de obiectat. Singurele care au scăpat de această măsură, din câte am  înţeles noi, au fost două spitale CFR din Bucureşti. În rest, şefii de spitale, vreo 13 la număr, printre care erau trecute pe răboj la un moment dat şi cele din Iaşi şi din Paşcani, vor trebui să se închine la alţi şefi.

Noi, ca bârfitori bătrâni ce ne aflăm, încă nu ne-am dumirit cu totul ce l-a apucat pe ministrul Reluţu de la Iaşi să deie din mână nişte spitale şi, pe deasupra, cu tot cu casa lor de asigurări, care, de bine de rău, cred că nu era chiar cu visteria goală. Unde mai pui că era mai-mai să-şi ridice în cap întreaga mişcare sindicală, taman când era să se prindă în hora din Piaţa Unirii cu alde Crin şi Ponta, de ziua când se împarte fasolea naţională.

Norocul lui că sindicaliştilor cu pricina li s-au înfundat brusc megafoanele şi li s-au rupt cariocile de pictat sloganuri obscene. Ca s-o spunem pe aia dreaptă, tovarăşi, li s-a cam muiat steagul, că de atunci n-am mai auzit nici musca de prin zona sindicală de Bahlui. Semn că, aşa cum anticipam noi la vremea respectivă, nu e dracul chiar aşa de negru şi nici Reluţu chiar aşa de albastru la maţe. Toată lumea e mulţumită. Că, până la urmă, ce-i interesa pe sindicalişti, s-o rezolvat: la transferul de la Chefereu la ministerul de Sănătăţuri, „personalul îşi va păstra toate drepturile şi obligaţiile, în condiţiile legii”. Restul e gargară şi portavoce. (Gornel Tănase)