Multe ne-au mai fost date să vedem în perioada asta de cruntă tranziţie, oameni buni. Sărăcia îi împinge pe oameni la orice, iară când peste asta mai intervine şi statul cel filantrop şi iubitor de supuşii lui, atuncea succesul chiar că e garantat. Cel puţin asta e imaginea ţărişoarei noastre de azi, care încă mai esperimentează reţete demult fumate prin alte ţări cocotiere. Vă mai aduceţi aminte de vestitele cupoane de privatizare? Ehei, ce combinaţii se mai făceau atuncea, pe vremea lui nea Nicu Votcăroiu… Mogârtanii de rând le-au dat pe nimica pe la ţâgăncile de prin târg, în schimbul unui ghiul din coadă de ibric ori a cine ştie ce bijuterii croite din gaudentul de la dinţi. Au venit apoi şmecherii care le-or cumpărat de la ţâgani, de s-au făcut pe urmă mari patroni pe la noi pren târg ori prin ţară. După cupoane au urmat apoi certificatele de acţionar, că doară bogăţia statului trebuie împărţită la popor, nu-i aşa? Şi aici s-au dat tunuri dintre cele mai mari. Unii mai dau şi astăzi, dintre cei care speculează mărirea şi decăderea SIF-urilor pe bursă. La 20 de ani de la măreţele descoperiri într-ale tunurilor fenanciare, românu încă e dependent de cupoane şi alte tichete, vorba-vine, de valoare. Aşa am ajuns acuma, de la cupoanele lui nea Nicu Văcăroiu, la tichetele de masă ori alea cadou. Diferenţa dintre ele că primele se foloseau la cumpărat fabrici şi uzine, iară cele din urmă doar pentru biscuiţi, lapte şi alte ambalate de umplut burdihanul. Acuma, din ce mai cetim şi noi prin presa de dezinformaţii, bonurile astea numai pentru masă nu mai sunt. Ele sunt folosite la absolut orice. O farmacie din buricu tâtgului, al cărui patron cu nume de zaharicale s-a gândit chiar că n-ar fi rău să vină în ajutorul bolnavilor rămaşi fără scaieţi la vreme de criză. Aşa că a pus mare-n geam anunţu cu „Primim bonuri cadou”, ca să năvălească lumea buluc, crezând că e vreo super-ofertă cu Viagra la un leu, ca la hypermarket. Toată lumea care ştie cum stă treaba cu decontările s-a prins despre ce-i vorba, numai tartorii peste farmacişti nu. Ei au citit altfel mesaju de la farmacia zaharoasă, înţelegând că oamenii nu dau bonuri-cadou, ci bonuri de… pomană. Or, noi tocmai asta nu înţelegem. Că fete care o fac pe bonuri de masă am mai văzut, ba chiar am mai şi prins câteva la tinereţile noastre, dară medici şi farmacişti care să facă acte de caritate, încă nu. (Bon Jovi)