Vai, fată, vaaaiii, uite ce frumooos: „Azi uită cine ești și trezește-te la viață odată cu natura. Fii un fluture zglobiu și așează-te pe prima floare a purității. Ziua să-ți fie mai senină că infinitul. La mulți ani, floare a primăverii!”

Da’ uite la asta, ce romaaantiiic! Simt că mi se face pielea găină… „Dacă vezi că soarele-ți râde prin păr, dacă simți miros de ghiocei, dacă auzi ciripit de păsărele, atunci înseamnă că trăiești o nouă primăvară…”

Și uite și aici, ce adââânc, și sensibiiil, și iubitooor, și cum a avut vreme să scrie atâta: „Pentru că sunteți cele care înseninează zilele bărbaților – deși ei se plâng, dar numai pentru că așa s-au obișnuit -, pentru că sunteți cele care suflați dragoste peste orice faceți voi și familia voastră, pentru că sunteți cele care numai când priviți către copiii voștri dați lumii mai multă frumusețe, pentru că, deși vă mai plângeți câteodată, o luați de la capăt în fiecare zi, mai puternice și mai hotărâte, pentru că sufletul vostru știe ce e iubirea, cum se dăruiește și cum se primește ea… și pentru tot ceea ce reprezentați… pentru voi timpul se oprește puțin în loc la fiecare început de Primăvară, să va aducă un omagiu…La mulți ani!”

Și uite ce versuri frumoaaaseee:  „În sufletele noastre-i mereu primăvară,/ Iar ziua de 8 MARTIE sosește iară,/ Această zi să va aducă,/ Un mărțișor și viață lungă,/ Iar mie, cea care compuse…/ Un iubit care să mă «fure» și… vreo excursie în lume!”

***

Stimați cititori și, mai ales, dragi cititoare, doamnelor și domnișoarelor, astăzi este Ziua Femeii și în dar v-am adus inima, și ghiocei, și primăvară, și suflet, și… Sigur că am putea continua și noi așa, mai ales că Internetul e plin de mesaje de tip „Oracol” și, nu-i așa, gestul contează, nu originalitatea lui. Dar, fiindcă nu ne place să „împrumutăm” de la alții și nici romantismul ieftin nu ne scoate din casă, am decis să avem o atitudine ceva mai pragmatică, oferindu-vă un mic ghid de cadouri pe care, dacă sunteți în pană de inspirație, le-ați putea face câtorva dintre femeile de frunte ale Iașului și ale nației.

Noi am ales doar câteva doamne, cele pe care le știm mai bine și ale căror gusturi, nevoi și înclinații le putem intui. Nu ne îndoim că există multe alte reprezentante ale sexului gingaș pe care, poate, le-am ignorat pe nedrept. Însă, sperăm că dacă viața vă va pune în poziția de a le face acelora alese de noi câte un cadou, atunci ghidul să vă fie de folos. Nu uitați: un cadou nepotrivit poate fi, uneori, mai rău decât niciunul!

***

Cristina Nichita – un sacou albastru. Fiind mai nouă în politică, începem cu deputata social-democrată de Dacia-Alexandru, Cristina Nichita. Mamă, soție, om de afaceri și activist social, Cristina Nichita are de toate. Spre deosebire de cei care îi caută prin firme, noi nu-i putem reproșa decât un lucru: că nu l-a bătut încă și mai tare pe Daniel Oajdea, în așa fel încât să-l lase acasă. O singură observație am avea: am înțeles mesajul subliminal transmis, în campanie, de vestimentația compusă exclusiv din articole de culoare roșie. Dar alegerile au trecut, așa că nițică variație nu strică; iată de ce credem că un cadou potrivit pentru dumneaei ar fi un sacou de culoare albastră, așa, ca ochii ei și ca viitorul pe termen scurt și mediu al țării…

Camelia Bogdănici – o busolă. Tot în categoria „New entry”, continuăm cu deputata portocalie de Copou, Camelia Bogdănici, o doamnă doctor cât se poate de respectabilă, a cărei prezență în barca PDL de Bahlui e, poate, singurul său cusur. Cum partidul e în plină campanie electorală și cum e dificil de știut cum e mai bine să te „orientezi” între Vasile Blaga, Elena Udrea și Monica Macovei, un dar bun ar fi o busolă; ca să nu mai zicem că asta i-ar putea atrage și oarecare simpatie din partea Palatului Cotroceni…

Mihaela Popa – un aparat foto. Cea de-a treia doamnă parlamentar, deja „veterana” Mihaela Popa, nu are, să zicem, prea multe defecte în afara „liftingului” politic suferit odată cu trecerea de la PDL la PNL. Fiindcă, mai nou, doamna senator e atât în Comisia de Afaceri Europene, cât și în cea pentru Românii de Pretutindeni ale Senatului, credem că i-ar fi util un aparat foto cu care să imortalizeze – și să ne arate și nouă – momentele din numeroasele excursii pe care, nu ne îndoim, le va întreprinde…

Camelia Gavrilă – un lănțișor. Profesor, doctor, spirit poetic, manager, politician, fost viceprimar, mamă, frumoasă și devreme acasă… Și câte n-ar mai fi de spus despre charismatica, unica, spectaculara Camelia Gavrilă, șefa Inspectoratului Școlar Județean! Ce-i mai poți oferi unei astfel de doamne?! Dacă aveți astfel de îndoieli, încercați cu un lănțișor, un ineluș, o brățărucă! Are nenumărate, dar, cică, asta e slăbiciunea și bucuria ei… I-am mai ura și ceva mai mult noroc, mai ales în politică, dar norocul și-l mai face omul și cu mâna lui…

Beatrice Rancea – o fundă mov. Poate cineva să spună că, de când e la Iași, Beatrice Rancea nu și-a făcut treaba la Operă? Că, în ciuda nemulțumirilor unor angajați, instituția respiră, că sălile sunt pline, că lumea aplaudă și vorbește? Nu poate și nu putem nici noi. Un singur lucru nu ne place: că, de vreo 20 de ani, după cum a mărturisit, nu se îmbracă decât în negru. În fine, gusturile nu se discută, dar, în combinație cu machiajul puternic tușat, doamna capătă un aspect mai curând funebru și prea puțin primăvăratic. Încercați măcar, vorba aia, o fundă mov, că nu strică niciodată!

Sandra Grădinaru – un flacon de antibiotice. Prietenii, mulții, foarte mulții ei prieteni știu de ce…

Irina Schrotter – un hangar. Rămânând, oarecum, în aceeași zonă, nu o puteam ignora pe celebra creatoare de modă de renume mondial și nu numai Irina Schrotter. La câți bani, angajați, magazine și articole de presă favorabile – unele chiar neplătite – are, nu știm dacă cineva, cu atât mai puțin noi, îi mai putem oferi ceva. Totuși, am auzit că, fiindcă nu a găsit prin Iași vreo hală în care să-și gareze avionul personal, poate punem mână de la mână și-i cumpărăm un hangar, că după aceea iar ne plângem degeaba că ne zboară adevăratele valori…

Laura Lavric – un job. Am citit cu multă amărăciune că una din cele mai de succes cântăcioase de muzică populară din țară, a noastră ieșeancă Laura Lavric, a rămas fără cartea de muncă plătitiă de Ansamblul „Ciprian Porumbescu” din Suceava, din motive de… vârstă. Sigur, unii ar zice că așa e legea, că la 66 de ani nu mai poți cumula pensia cu salariul, dar noi nu credem și cu atât mai puțin crede artista, care s-a revoltat cam așa: „Nu le e rușine? Asta este o lovitură politică. M-a deranjat că mi-au zis că sunt bătrână. Îi voi da în judecată. De ce să mă dea afară că sunt bătrână? Ce? Sunt cocoşată?” Nu, doamnă, nu sunteți nici bătrână, nici cocoșată! Și nu vă fie teamă, că un loc de muncă se găsește…

Lady in bed

P.S. Stimați domni, nu disperați! Mai e puțin! „Tetrada groazei” (14 și 24 februarie, 1 și 8 martie) se încheie astăzi! Mâine e ziua dumnevoastră! La multe pahare!