Nu se poate să nu vi se întâmplat niciodată să fiți asemuiți cu vreo celebritate. Mai pe bune, mai la mișto, amicii, rudele sau chiar cunoștințele întâmplătoare trebuie să vă fi complimentat, la un moment dat, spunându-vă cât de bine semănați cu vreun star de la Hollywood, un muzician cu milioane de afișări pe Youtube, un personaj de prin cărțile de istorie sau un grangur de pe la București. Mai evidentă sau mai subtilă, completă sau doar parțială, reală sau închipuită, asemănarea cu cineva – sigur, atâta vreme cât e vorba de vreun personaj cât de cât pozitiv – este întodeauna măgulitoare. Acel ceva comun are darul de te face să te simți cumva părtaș la aspectul, faima și calitățile celui cu care semeni. Cui nu-i plac complimentele?! Acuma, serios, în special dumneavoastră, stimate cititoare ale Bârfei de Iași, nu v-ați îmbujorat niciodată de emoție când vi s-a spus că aveți buzele ca Angelina Jolie, ochii precum Sophia Loren și picioarele ca Brigitte Bardot?

Gâdilați noi înșine la nervul vanității de niște fani care ne asemuiau cu Brad Pitt, ne-am pus corespondenții de la București, Chișinău, Paris, Milano și Hollywood la treabă, pentru a afla, pentru dumnevoastră, care alte staruri naționale sau internaționale se mândresc, la rândul lor, cu faptul că seamănă cu vedetele noastre bahluiene. Nu vă ascundem faptul că ideea acestui demers jurnalistic de factură interdisciplinară și anvergură transnațională ne-a venit în urma unui mail primit pe adresa redacției din partea – nu o să ghiciți niciodată! – a însuși cunoscutului muzician italian Al Bano. Iată-l, într-o traducere riguroasă: „Bună ziua, dragă redacție. Apelez la dumnevoastră din disperare și, în același timp, plin de speranță! Din 2007, atunci când – așa cum, cu siguranță, vă amintiți – am susținut un recital la Iași, cu ocazia Sărbătorilor Iașului, am încercat, însă fără succes, să îl contactez pe primarul dumnevoastră, domnul Gheorghe Nichita. Faptul că am norocul și onoarea de a semăna atât de bine cu domnia sa m-a frapat și continuă să umple de bucurie! Această asemănare, pe lângă admirația pe care i-o port ca om, politician, dar și iubitor de frumos, m-a încurajat să cred că putem păstra o prietenie sinceră și frumoasă, chiar dacă angajamentele mele concertistice mă împiedică să îl vizitez mai des. Nu vă ascund, însă, că, de când am vizitat Iașul, cariera mea a prins aripi, numeroși alți organizatori de evenimente artistice ofertându-mă pentru simplul motiv că, iată, semăn atât de bine cu primarul Iașului! Cu toate acestea, e-mail-urile pe care i le-am trimis pe adresa oficială nu au primit niciun răspuns, ceea ce mă întristează și mă îngrijorează. Nu pot și nu vreau să cred că domnia sa îmi poate refuza prietenia, deși, recunosc, încă mă mai simt vinovat pentru faptul că, din motive independente de mine, am întârziat puțin la conecertul din fața frumosului Palat al Culturii, după care am avut și o criză digestivă, cauzată de o toxiinfecție alimentară rebelă. Iată de ce, dragă redacție, vă rog din suflet să mă ajutați, trimițându-mi adresa de mail personală a prietenului meu Gheorghe Nichita și, dacă este posibil, numărul său de mobil. Vă mulțumesc anticipat! Hai România! Cu drag, Al Bano”.

Evident, i-am transmis marelui cântăreț informațiile solicitate și nu ne îndoim că frumoasa prietenie va fi reînnodată! Emoționați de acest mesaj, am continuat cercetările și așa am aflat, dintr-un influent tabloid englezesc, că și cunoscutul Sylvester Stallone este foarte mândru de asemănarea sa cu ministrul român al Transporturilor, liderul liberal Relu Fenechiu. L-am contactat telefonic pe versatilul actor, care, deși era în mijlocul unei filmări, între o explozie și un croșeu de stânga, a avut amabilitatea de a ne spune câteva cuvinte: „Da, Relu sunt eu, doar că într-o variantă mai tânără și mai bună. Sunt cu adevărat mândru că semăn cu el, mai ales la ochi, și îmi place să cred că, poate, și el s-a inspirat din filmele mele în toți acești ani în care și-a construit frumoasa carieră politică și de afaceri. Nu știu când voi mai avea bucuria de mă întâlni cu el, motiv pentru care vă rog să îi transmiteți un mesaj din partea mea: Relu, chiar dacă uneori îți poate părea greu, nu te da bătut! Amintește-ți de rolurile prietenului tău de peste Ocean! Când ești atacat de un adversar, fii ca Rocky! Iar când te atacă toată lumea, amintește-ți de Rambo!”

Prieteni și admiratori ai vedetelor noastre am găsit chiar și mai aproape, peste Prut. Iată ce ne-a declarat fostul președinte al Republicii Moldova, Mihai Ghimpu. „Lui Grigore Crăciunescu îi port o caldă simpatie încă de când eram președintele Basarabiei. Eram la un congres al liberalilor  de pe cele două maluri ale Prutului și toată lumea a remarcat cât de bine semăn cu primarul municipiului Pașcani, despre care am înțeles că este unul dintre cele mai mari și mai dezvoltate orașe din patria-mamă. Am înțeles că acum, când a ajuns deputat de CUG, cel mai mare și mai dezvoltat cartier din Iași, Grigore ar fi acuzat de conflict de interese, în urma unor așa-zise afaceri cu fiul său. Dragi români, inima nu mă lasă să asist la o asemenea nedreptate, drept pentru care mă autodenunț: nu Grigore a semnat, ci eu!”

Asemănarea dintre consilierul local PPDD Vlad Nedelcu și liderul Partidului Conservator, Daniel Constantin, este izbitoare. Îl plină criză a alimentelor contrafăcute sau contaminate, ministrul Agriculturii a găsit, totuși, forța de a ne transmite umătoarele: „Vlăduț este fratele geamăn pe care nu l-am avut niciodată. De aceea, și doamna Narciza este mama pe care nu am avut-o niciodată și căreia îi spun «Sărut mâna» și pe această cale. Curajul, inteligența și inițiativele lui Vlăduț mă inspiră și acum, în această criză a alimentelor, cu atât mai mult cu cât știu că el, în ciuda tuturor zvonurilor mincinoase legate de aflatoxină, contiună să bea lăptic zilnic”.

Din motive evidente, nu l-am putut contacta telefonic pe Napoleon Bonaparte, pentru a obține un punct de vedere cu privire la asemănarea cu cel cu care a avut onoarea să semene: Nicușor Păduraru. Totuși, corespondenții noștri de la Paris au descoperit în Arhivele Naționale ale Franței un manuscris tulburător al împăratului, din care cităm: „Istoria a fost nedreaptă cu mine, dar simt că, peste ani și ani, mă voi întoarce. Poate că nu tot în Franța, dar vă promit că tot într-o națiune latină. Nu știu dacă voi reveni ca împărat, dar, cu siguranță, mă veți recunoaște atât după chip, cât și după comportament: îmi va place puterea, voi fi dur și intrasigent, voi purta multe bătălii și voi întreține o bogată corespondență. În cele din urmă, voi fi înfrânt, dar ce destin, ce viață, ce realizări voi lăsa în urmă!”

Copy Paste

P.S. Nu am reușit să obținem mărturii scrise sau vorbite din partea cuplului gemelar format din doctorul-deputat Tudor Ciuhodaru și personajul alăturat, dar imaginile sunt elocvente. Asemănarea este aproape completă; există o singură deosebire: unul dintre ei este o insectă…