Teroare și panică la Palatul de Justiție. Magistratul Cristina Truțescu, vicepreședintele Curții de Apel Iași, numărul doi din justiția noastră strâmbă și șubredă de Bahlui, a băgat spaima și groaza printre angajați. Surse extrem de credibile din rândul grefierilor care-și fac veacul prin Palat și mănâncă zilnic din aceeași strachină cu magistrații susțin ca madam’ Truțescu le face zile și nopți fripte. Bașca îi ascultă și îi verifică la pancreas, ficăței și amigdale, mai ceva ca băieții cei dolofani cu ochi albaștri ce prestează pentru celebra Companie „Urechea și Timpanul”. Totodată, unele voci vehemente și mai critice o acuză pe șefa lor de comportament aprig și despotic. „Ne simțim urmăriți și filați tot timpul. Stă cu ochii pe noi ca pe butelie. Suntem panicați și nu ne putem desfășura activitatea în mod corespunzator. E umilitor ce se-ntâmplă. N-am trăit asemenea momente josnice nici pe vremea răposatului Ceaușescu”, s-a plâns un angajat de la instanța superioară ieșeană, căruia, din motive obiective, o să-i protejăm identitatea. Tot circul și isteria de la Palatul de Justiție a izbucnit recent când o grefieră (n.r. – iarăși nu o să-i pomenim numele din aceleași rațiuni obiective) a avut tupeul să servească o banală cafea, la parterul instituției, alături de o colegă si o bună prietenă din copilărie, ajunsă între timp avocată. Aflându-se din întâmplare, ori de aiurea pe holurile instanței, madamei Truțescu, adicătelea vicelui de la Curtea de Apel, i-a sărit țandăra la modul instantaneu. Mai precis, șefa s-a ofuscat nevoie mare pe faptul că subordonata ar putea pălăvrăgi cu amica sa avocată, pe lângă banalele probleme femeiești, și altele un pic mai profesionale legate de… dosare, inculpați ori alte cele. Supărarea și iritarea numărului doi de la Palatul de Justiție vine în contextul marelui scandal public de la Tribunalul București, unde două magistrate, pe numele lor Antonela Costache şi Viorica Dinu, fuseseră reținute de procurorii DNA, pentru fapte grave de corupție. Cu toate că gândurile celor două prietene din copilarie erau total departe de așa ceva, acestea schimbând doar câteva vorbulițe nevinovate, se pare că panica i-a cuprins pe toți, la pachet, atât pe judecători, procurori, grefieri, dar mai ales pe șefi. În urma acestei povestioare cu iz de telenovelă, eroina noastră de la instanța superioară a luat foc și a văzut în jurul ei doar trădări, uneltiri și conspirații. Drept urmare, a dat un ordin clar, precis și imediat că oricare justițiabil care dorește să aibă vreo întrevedere, ori să schimbe vreo vorbă cu vreun angajat din Justiție, fie el grefier, arhivar, referent, femeie de serviciu ori judecător, să fie controlați până la piele de puști, pistoale, rachete și aparatură de înregistrare. Iar aceia ce par suspecți și se uită cam chiorâș să fie verificați până la chiloți, izmene ori sutiene. În mod evident această măsură drastică a căzut pe capul săracilor jandarmi care asigură ordinea și paza obiectivului. Și pe care numărul doi din justiția ieșeană i-a certat și i-a pus apoi cu genunchii pe coji de nucă. Iacă-tă, dragi justițiabili de la orașe și sate, cum o banală cafea servită în mod conștient sau inconștient cu un angajat din justiția ieșeană poate conduce la Al 3-lea Război Mondial ori la vreun cataclism de proporții epice. Punem însă de-un pariu! Când se vor mai liniști apele, filajele și urmăririle ca-n filme prin interiorul Palatului de Justiție, promitem să trecem de cordoanele cele dure de jandarmi având asupra noastră un întreg arsenal de război: rachete sol-aer și viceversa, o salbă de grenade ofensive și defensive, plus două lăzi mari ticsite cu mitraliere Kalashnikov și pistoale automate Uzi. Pentru a le oferi moca justițiabililor noștri ca să-și regleze conturile. Între ei.
Carlos Șacalul
